Peru (ep.11) Din Ollanta` la Cusco prin Valea Sacră

Thursday, January 07, 2016


9-11 Aprilie, 2013

Întorși de la Machu Picchu, petrecem vreo două zile de relaxare în Ollantaytambo:
în plimbare prin orășel - mergem în bazar, de unde plecăm cu tolba plină, mai tragem cu ochiul în curțile oamenilor, iar în una din ele vedem porcușori de guineea mișunând pe jos, știm exact cu ce rol (ssst, al nostru nu știe din astea),
în plimbare cu bicicleta - ne cam fugăresc câinii, iar bicicletele sunt praf,
la terasă cu chicha morada - juuust chillin`.







La plecare, ne sfătuim cu gazda hostelului din Ollanta' ce ar mai fi interesant de văzut în drumul nostru de întoarcere spre Cusco. Valea Sacră a incașilor are o mulțime de locuri ce-ar merita văzute, ne facem o idee care ar fi mai pe placul nostru, dar ne rămâne în minte cel mai important sfat: luăm un microbuz până în Urubamba, iar de acolo plătim o mașină cu șofer, în regim de taxi turistic, să ne ducă într-un tur la locurile pe care ni le alegem. Ne-a zis și cam cât ar trebui să coste un astfel de serviciu. Sună mult mai bine decât orice tur am fi putut alege de la agențiile de turism.

Mergem în autogara din Ollantaytambo (o parcare...), găsim repede un microbuz să plece spre Urubamba. Câțiva soli. Urc și ocup două locuri, Cristi merge să caute un bancomat prin jur. Lipsește câteva minute bune, șoferul ar da să plece, întreabă dacă-i toată lumea gata, dar îi zic că lipsește soțul și-l rog să-l așteptăm. Apare imediat și soțul, cu un choclo con queso. Acum știu sigur c-a meritat așteptarea. Pe drum, încerc să ascult discuțiile localnicilor. M-au fascinat întotdeauna, acolo unde chiar le-nțeleg. Numai că acum nu înțeleg; mă concentrez mai bine. Nimic. Mă uit atent la fețele lor și începe să aibă sens. Arată a oameni Quechua, deci asta trebuie să fie limba pe care o vorbesc.

În Urubamba, reperăm zona de taxiuri turistice și întâlnim doi tineri, un cuplu, ea turcă, el francez, care caută același lucru. Profităm de întâmplare și ne cuplăm să mergem cu aceeași mașină. Oricum pare că vrem să vedem aceleași locuri. Negociem cu șoferul cifrele și traseul - Maras, Moray și Chinchero - și plecăm. Dar nu înainte să trecem pe lângă o piață din Urubamba, unde are șoferul de lăsat niște hălci de carne pe care le scoate din portbagaj. Nu întrebați detalii. :)

Maras
La Maras sunt vechile saline încă din vremea incașilor, cu o parte din ele funcționale și astăzi. Sarea se obține adunând apa unui râu subteran foarte sărat într-o mulțime de ochiuri de apă, adânci de vreo 30cm, si suprafață de ~2x2m. Apa se adună prin canale înguste, care apoi sunt blocate pentru a lăsa apa să se evapore.



Întinderea lor e impresionantă, iar felul cum lucesc în soare le face cu atât mai fotogenice.




De pe drum, Maras - Moray


Moray
Ruinele de la Moray, care arată de-a dreptul a mână extraterestră, dar care ar fi ieșit, se pare, tot din mâinile și truda incașilor, se zice c-ar fi rămășițele unor terase construite pentru experimente agricole, aclimatizarea sau domesticirea unor plante pentru larg consum.






Chinchero

E un sat care încă păstrează din vechile tradiții indigene, cu un sit arheologic. Noi decidem să nu mai vizităm situl și îi așteptăm pe partenerii de excursie în sat. Căutăm o tarabă de fructe și luăm prânzul pe o bordură. Da, fericirea e în lucrurile simple. :)

Cusco

Încheiem plimbarea în Urubamba. Ne despărțim de cei doi cu care am petrecut atât de plăcut ziua și plecăm imediat spre Cusco, unde mai rătăcim pe străduțe încă vreo două zile, până să zburăm la Lima.








You Might Also Like

0 comments