Peru (ep.12) Lima și Pucusana, reflecții și reflexii

Thursday, January 07, 2016


12-14 Aprilie, 2013

Ajungem înpoi în Lima, ultima destinație a turneului înainte de plecarea spre casă. Ca de obicei pe final de vacanță, suntem în ritm mai lent, ne propunem mai puține de văzut, lăsăm mai mult timp să get it all in. O după-amiază o petrecem la El Circuito Mágico del Agua, un parc de fântâni arteziene în tot felul de forme, nu ceva neapărat autentic, că doar am cam avut our fair share de autentic în toate celelalte locuri prin care am fost.













Ne întoarcem în Miraflores cu un colectivo. În fine, total autentic. Sau poate nu total. Când suntem aproape să coborâm în Miraflores, începe să se audă la radio o piesă familiară, dar într-o limbă pe care n-am mai auzit-o de mult: O-zone - Dragostea din tei. Oooh! Ne uităm în jur, suntem singurii care au vreo reacție. După aproape 3 săptămâni în care nu am auzit românește decât între noi, avem surpriza tocmai într-un colectivo, tocmai de la radio.

Pentru următoarea zi am rezervat un tur în satul pescăresc Pucusana, la vreo 60km de Lima, pentru o plimbare cu barca printre lei de mare, pelicani și poate chiar pinguini - vom fi regretat că am cedat tentației să mergem cu tur în loc să ne fi organizat singuri, cum facem de obicei.

Plecăm de dimineață de la hostel, cu mașina organizatorilor, suntem doar noi doi, un șofer și un ghid. Știam de cu o zi înainte că vremea nu-i tocmai perfectă pentru navigare, bate vântul destul de puternic, cu toate astea organizatorii decid că nu-i o problemă.

Ajungem în Pucusana, un sat de pescari colorat și liniștit, doar vag animat în port de zarva păsărilor încercând să fure mâncarea aruncată de pescari leilor de mare și de zarva pescarilor când apar singurii turiștii rătăciți în Pucusana, adică noi.





Prima dată oprim la Boca del Diablo, o crăpătură în stâncă pe unde intră și se izbește furios apa și pe unde mai e aruncat câteodată câte un pinguin, căruia apucăm să-i vedem coada în fuga lui înapoi de unde a venit. Și cu ăsta rămânem dintre pinguini.





În port, ne amuzăm de leii de mare care cerșesc mâncare de la pescari și de pelicanii care stau aliniați pe acoperiș ca-n Rio (filmul).





Urcăm, în fine, într-o barcă motorizată, care pornește din a treia încercare. Trecem pe lângă vilele bogătașilor (italieni?) de pe insula Pucusana, iar când să ne apropiem de stâncile în spatele cărora se ascund pinguinii, ni se zice că vremea nu-i prea bună de navigare, așa că n-o să putem înainta în direcția aceea, curenții sunt prea puternici. Așadar, se confirmă ceea ce mi s-a părut că înțeleg din discuția lor din port, în spaniolă: plimbă-i mai mult dacă la pinguini nu se poate ajunge... Ne resemnăm, dar suntem tare dezamăgiți, mai ales de lipsa lor de profesionalism. Ne bucurăm, totuși, de toate celelalte vietăți.

















Următoarea zi în Lima, ieșim la plimbare prin Barranco, cartierul artiștilor - scriitorul Mario Vargas Llosa a locuit o vreme aici, așadar cel mai boem cartier al capitalei.








Ultima seară în Peru e pentru reflecții... și reflexii. Noi picăm pe gânduri de revenire, soarele pică peste surferi în apele Pacificului.







Ne întrebăm cele clasice: când 'om mai reveni pe continent, dar în Peru? Ne-am muta la Lima? Dar o fi corect să ne punem așa întrebări în fața unui așa peisaj?





------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte episoade din seria Peru
(1) Drumul
(2) Contraste în Lima
(3) Aventuri în Ayacucho
(4) Wari, Pampa de la Quinua și satul Quinua
(5) Din munți în deșert, de la agonie la extaz
(6) Cusco, o gură de oxigen rarefiat
(7) Spre junglă, pe drumul care dispare de pe hartă
(8) În sfârșit, jungla
(9) Din junglă, spre Cusco, pe drumul… care drum?
(10) Machu Picchu, un album devenit realitate
(11) Din Ollanta` la Cusco prin Valea Sacră

[video]
Jungle (wild)life
Happy people in Peru
Machu Picchu în 43″

You Might Also Like

0 comments