Islanda, take 2 (ep.2) Una caldă, una rece

Tuesday, August 26, 2014


16 Iunie, 2014. Camping Laugar, Islanda

Prima noapte la cort, primul "hmm, n-a fost chiar așa rău". A stat ploaia încă de azi-noapte, așa că putem mânca la masă, pe băncuțe - cu care sunt dotate toate campingurile -, spălăm roșiile la râu, aprindem aragazul pentru ceai și cafea, fără să ni-l zboare vântul: un clasic mic dejun de acum încolo.

După ce terminăm cu toate cele practice, inclusiv cu strânsul cortului, ne-aducem brusc aminte de ce am ales campingul ăsta care nu-i tocmai în drum: o piscină și un hot spring (în traducere greoaie și adaptată - izvor fierbinte? baie termală? piscină naturală minim amenajată, cu apă din adâncuri încălzită de activitate vulcanică?). Despre piscină știm de aseară că nu-i funcțională, în schimb ne putem bălăci în izvorul natural.

Primul instinct, mai ales dis-de-dimineață, proaspăt trezit din somnul de la cort/mașină, după un mic dejun în aer liber, rece, islandez, e să zici mneah; și asta doar pentru că simțul de autoconservare pur și simplu nu te lasă să-ți dai jos toate straturile de haine, pe vremea asta. La primul gând, căldura din mașină pare o idee mai bună. Și totuși, insist: n-o să ne pară rău mai târziu? Și daaa, ce rău ne-ar fi părut!



Izvorul are forma unui jacuzzi, totuși minim amenajat, în comuniune cu natura; apă proaspătă, fierbinte curge continuu printr-o țevușcă, iar dacă ne agităm prea mult stârnim algele multe și mărunte. La zece metri de bazin e și o cămăruță în care ne putem schimba. Restul timpului, până când ne vom fi urcat din nou în mașină, pot să-l descriu cel mai bine cu onomatopee sinonime cu "ce bine e!".



Pentru azi nu avem un plan definit, nu unul gândit de acasă, iar singura restricție e să ajungem pe 17 iunie în Ísafjörður, să fim de ziua națională a Islandei într-un oraș mai mare, cel mai mare din Fiordurile de Vest. Pare că ne-am putea încadra în timp să facem o plimbare și prin peninsula Snæfellsnes.

Peninsula Snæfellsnes

Recunosc, n-am fost sigură că am avea timp de ea, așa că nu am studiat prea multe înainte. Avem câteva repere generale, câteva obiective în minte, din cele mai cunoscute, în rest, recuperăm din mers, dar mai mult ne lăsăm purtați de val și de drumurile frumoase și bune de coastă. Avem deja peisaj cu fiorduri, unele mai mici, avanpremiera celor faimoase în care vom intra de mâine, și ne bucurăm de vremea incredibil de bună - e incredibilă acum, când mă uit prin poze; n-aveam amintire de cer așa albastru în afară de ultima zi a vacanței.



Oprim în Grundarfjörður și mâncăm primul hot-dog; îmi era dor de gustul ăsta special al unui hot-dog islandez. Secretul e, din păcate, ceapa crocant prăjită, adică un ingredient nu tocmai sănătos. Până la sfârșitul excursiei voi fi mâncat destul cât să nu-mi mai trebuiască o vreme... încă nu.



Mai departe în lungul peninsulei, încă spre vest, descoperim plaja argintie - așa îi zic eu, numele oficial nu i-l cunosc, sau nici nu are unul. Sau ar putea avea chiar numele orășelului - Ólafsvík.



În fine, hotărâm să mergem la ghețarul Snæfellsjökull, fără să ne fie clar cât din drum se poate merge cu mașina, sau cu ce fel de mașină, cât pe jos, cu ce echipament sau cât de sus avem acces. Cu toate astea, studiind toate cărțile și hărțile din dotare, atenți și la indicatoare, nimerim din prima pe ceea ce sunt convinsă că e cel mai facil acces spre ghețar: după ce ocolim vârful peninsulei pe 574, facem stânga pe F570. De la bază, indicatorul zice 7km și cred că are dreptate.

În general, drumurile tip "F" sunt nerecomandate mașinilor mici, pentru cele închiriate e stipulat în contract că e interzis accesul; dar dintre toate F-urile pe care am nimerit (destul de puține), pe ăsta chiar recomand doar 4x4. E printre puținele pe care i-am simțit cu adevărat utilitatea.


Sus, calota de gheață. Asta e Islanda: dimineață ne bălăceam în apă fierbinte, acum ne batem cu zăpadă. Vederea către vârf e contre-jour, vârful învăluit în nori, și tot fotogenic și impresionant.





La coborâre oprim la grota Songhellir, în traducere peștera cântecelor, faimoasă pentru acustică. Cu toate astea, nu-i niciun talent printre noi, așa că nu îndrăznim s-o încercăm. Grăbim coborârea, căci ne prinde norul din urmă.



De aici, drum întins până la intrarea în fiorduri, fără opriri turistice; doar o încetinire turistică, când vede Cristi o creatură în zare, traversând un câmp: o vulpe!... vulpea arctică - slabă, maronie, cu coada stufoasă, gri-argintie. Fără poze.

Ajungem destul de târziu în fiorduri și campăm în Hólmavík. Suntem prea obosiți ca să realizăm în ce minune de loc am nimerit. Ce e în spatele porților, mâine dimineață, deci în episodul următor.


Galerie

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte episoade din seria Islanda, take 2
(1) Cascade vechi și noi

(3) La mulți ani, Islanda!… din Fiordurile de Vest.
(4) 113 poze cu pufini
(5) Păsările lui Hitchcock (comedie)
(6) Nordul și recordul... de răbdare

You Might Also Like

4 comments

  1. Tipul meu isi doreste mult de tot sa mergem in Islanda ...Wow - ce imagini!

    ReplyDelete
  2. Garantez ca-i si mai frumoasa "pe viu", asa ca go, go, go! :)

    ReplyDelete
  3. […] din nou pe ring, așa că trecem a treia oară prin zona Laugar, unde am campat prima noapte și unde ne-am bălăcit a doua zi, într-un izvor cu apă caldă, sub cerul așa de senin cum nu-l vom mai fi văzut multe […]

    ReplyDelete
  4. […] Alte episoade din seria Islanda, take 2 (1) Cascade vechi și noi (2) Una caldă, una rece (3) La mulți ani, Islanda!… din Fiordurile de Vest. (4) 113 poze cu […]

    ReplyDelete