Islanda, take 2 (ep.1) Cascade vechi și noi

Tuesday, August 05, 2014


15 Iunie, 2014

E deja prima dimineață în Reykjavik, pentru că am sărit peste escala de 8 ore din Berlin, peste micile aventuri din aeroporturi și peste alte detalii tehnice. Le las pentru articole-bonus la mijloc de sezon.

Reykjavik

Suntem după câteva ore de somn, suficiente, în proprii saci de dormit, totuși într-o cameră de hostel (așternuturile costă în plus). Sunt amănunte de felul ăsta pe care o să le strecor printre povești, pentru că sunt parte din imaginea completă a Islandei. Reîmpachetăm și ieșim la o plimbare prin oraș. Nimerim absolut întâmplător (contra orice altceva ar insinua cineva...) la o cafenea plină de jucării folositoare etapelor preparative produsului final: cafeaua. Eei da, acum putem începe ziua. Nu zăbovim prea mult în Reykjavik, câteva ore; nici nu aprofundăm, mai lăsăm și pentru la întoarcere.

Cascada Glymur

Pornim spre nord, prin fiordul Hvalfjordur, cu gândul să oprim la cascada Glymur, a doua cea mai înaltă din Islanda.



Fără să știm exact cât e de lung sau greu traseul de la drum până la ea, suntem oarecum indeciși, doar pentru că mai aveam și altele în plan până seara. În plus, ne propuseserăm să ajungem la un anume camping. Dar când aflăm că e un traseu de 3 ore dus-întors, hotărâm că merită deturul (și oooh, ce merită! - scuze, nu m-am putut abține să nu fac spoil). Oricum, ajungem noi și la camping până să se-ntunece. :) O să mai apară gluma asta pe parcursul serialului.

De la drumul asfaltat (nr. 47), chiar din punctul unde se îndoaie fiordul, facem dreapta pe un drum neasfaltat pe care mai mergem câteva minute. Drumul se înfundă într-o parcare în care lăsăm mașina, iar de aici pornim în scurta drumeție.



Traseul începe lejer, like a walk in the park, printr-un lan de flori mov tipice peisajelor islandeze de vară. Continuă cu o mică peninsulă, atât cât să testeze cum mai stau cu frica de înălțimi, loc de belfotό și de belvedere la râul care a format un adevărat canion, pe marginea căruia ne aflăm, poate la peste 100m deasupra apei.



Coborâm apoi pe niște trepte de lemn, parțial amenajate, pentru că trebuie să și traversăm canionul pe care tocmai l-am admirat. Da, și râul. După 2-3 rânduri de trepte, ajungem la o grotă lungă de vreo 20m, pe care, de asemenea, o trecem. Uau, parcă suntem într-un joc!

Scuzați degetul!


Mai coborâm câteva trepte, trecem pe sub o arcadă de buruieni și ajungem la râu. Nu-i tocmai pod peste el, dar bușteanul aruncat de pe o parte până la trei metri de cealaltă parte a râului și o sârmă pe post de balustradă țin loc de pod. Trecem fără probleme și fără emoții.



Începe o urcare mai anevoioasă (asta și pentru că am ratat intrarea pe traseul amenajat) printr-o vegetație mai înaltă, agățătoare, prin grohotiș, dar dăm în fine de partea amenajată, pe care ne putem ajuta la urcare de o sfoară.

Urmează cărări mai înguste, mai relaxate și primul punct de belvedere la cascadă. Se anunță deja destul de impresionantă. Continuăm pe marginea unui mic hău, ajungem la un ochi de apă, urcăm pe felii sfărâmate de stâncă și ajungem, după aproape două ore, la (aproape) ultimul punct de priveliște asupra cascadei. Zic aproape pentru că vedem oameni și mai departe de unde suntem noi, dar nu mai înaintăm. A început deja un vânt cam furios, iar norii ăia negri par că se apropie.

Cascada are 196m înălțime, dar noi n-o putem vedea în întregime. Poate mai impresionante decât căderea de apă în sine sunt canionul pe pereții căruia se scurge, zarva păsărilor care-l populează și întreg drumul până sus. Chiar și așa, e atât de frumoasă încât să încheie jumătatea de traseu cu încă un Uau!.



Coborârea e mai rapidă, chiar schimbăm ruta pe o porțiune destul de scurtă, ca să mai adăugăm (neintenționat) puțină adrenalină, cel puțin pentru mine. Încheiem chiar în 3 ore, așa cum era planul.



Continuăm spre celelalte două cascade din programul de azi: Hraunfossar și Barnafoss.

La Hraunfossar am ajuns și acum doi ani, dar pe cealaltă, Barnafoss, deși la doar câteva zeci de metri mai încolo, am ratat-o; probabil din prea mult entuziasm că am găsit-o pe prima, mult căutată.



Cascada Hraunfossar se formează dintr-o mulțime de râuri fără albie ce curg direct din câmpul de lavă în râul Hvita (Hraun = lavă). Nu știu dacă e unică în lume sau măcar în Islanda, dar sigur e unică între cele pe care le-am văzut. Barnafoss nu e tocmai spectaculoasă, dar e furioasă, cu spume; același râu Hvita vine cu debit mare printr-un pasaj îngust, într-o cădere modestă.

În preajma celor două cascade e un chioșc pe care-l găsim închis, dar care are în față o masă cu bănci, unde putem mânca și noi; cina, de acum.

Ajungem în camping pe la 11 seara, încă nu plouă, dar până găsim locul perfect de campare, începe. Ca să ne treacă supărarea deschidem patru beri, una de fiecare, și așteptăm să treacă. Două dintre beri, ale fetelor, rămân în ploaie până dimineață și oooh ce-o să ne amintim de ele când ne vom da seama că am irosit două beri de 5°, cumpărate la sub-preț din duty-free, din aeroport, ce nu mai pot fi cumpărate decât din baruri sau de la liquor store (magazin de băuturi alcoolice) și oricum la preț mult mai mare. Aa, și în orașele mai mici (mai mici decât capitala), magazinele astea de alcool sunt deschise o oră - două pe zi. În rest, din supermarket, bere de 2°.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte episoade din seria Islanda, take 2
(2) Una caldă, una rece
(3) La mulți ani, Islanda!… din Fiordurile de Vest.
(4) 113 poze cu pufini
(5) Păsările lui Hitchcock (comedie)
(6) Nordul și recordul... de răbdare

You Might Also Like

2 comments

  1. […] Alte episoade din seria Islanda, take 2 (1) Cascade vechi și noi (2) Una caldă, una rece (3) La mulți ani, Islanda!… din Fiordurile de Vest. (4) 113 poze cu […]

    ReplyDelete
  2. […] Alte episoade din seria Islanda, take 2 (1) Cascade vechi și noi (2) Una caldă, una rece (3) La mulți ani, Islanda!… din Fiordurile de Vest. (4) 113 poze cu […]

    ReplyDelete