Bună! Sunt Alexandra, am 28 de ani și nu am fost în Vamă.

Thursday, August 21, 2014



Textul ăsta e o reacție la valul (tematic, nu? :)) de expuneri mai mult sau mai puțin artistice, pe facebook, pe bloguri sau chiar în reviste (nume mari, nu orișicine!) despre ce-a fost și nu mai este Vama Veche.

Și ca să continui ideea din titlu, nici nu știu dacă-mi mai doresc. De fapt, probabil nu mi-am dorit niciodată într-atât de mult, de vreme ce... vârsta din titlu, deși nu par genul greu de clintit din confortul de acasă. Nici nu fac o ambiție din a nu mai ajunge vreodată în Vamă, dar probabil nici n-o s-o caut cu îndârjire.

Am riscat riscul și i-am zis, poate prea familiar, Vamă, fără s-o fi cunoscut, dar, mai ales, fără acordul vamaioților - oh, n-am acordul lor nici să-i numesc așa. Mi-o permit pentru că nici lor nu le pasă; nu le mai pasă decât de amintirea Vamei de odată, poate de cei care au aceleași amintiri, dar, mai ales și cel mai mult, de cei care le-mpărtășesc dezamăgirea.

Mă gândesc...
...dacă merg și n-o să-mi placă, păcat de vremea bună.
...dacă merg și-mi place, oricum mi se va spune clar că n-am trăit nici firmituri din ce-ar fi fost odată Vama Veche. Și chiar i-aș crede. Hoteluri in Vamă? Dar de ce și pentru cine?

Așa că mi-am descoperit propria Vama Veche.



Nu-i ce obișnuia să fie Vama Veche, nici nu țintește aceiași oameni, dar e ceea ce-a trezit în mine ce bănuiesc că le trezea pe vremuri Vama vamaioților. E plaja pe care-am fost numai o dată, vara asta, dar la care-aș merge de-acum încolo măcar o dată-n vară. Mă mai gândesc dacă-i dau numele până la sfârșit, și nu pentru că n-am încredere în cititorii blogului ăstuia, ci doar pentru că internetul nu-i doar al nostru, ci și al urmașilor, urmașilor noștri, dar și al alor lor.

Plaja nu-i neapărat pustie, dar pare că toți respectă regula nescrisă și chiar nevorbită să rămână un singur rând de corturi, pe plajă, să se bucure oricine de camera cu vedere la mare, și ooh, ce vedere e cea de dimineață! Regula cu muzica din portbagaj o mai încalcă unu', doi, dar plaja e atât de lungă încât să ne fi putut depărta suficient să ne izolăm de poluarea fonică. Asta nu înseamnă că nu ne-a trezit un amețit - de briză și alcool - pe la 5 jumate, urlând nu știu de ce și după cine.



În afară de oameni, sunt vagi urme de civilizație, doar o cherhana cu terasă spațioasă, tematic decorată și plăcut integrată în peisaj, cu hamsii bune și multe la porție, cu servire lentă, dar cine și de ce s-ar grăbi la mare? În rest... marea limpede, azurie; apusul peste corturi, răsăritul din mare; luna plină, căci așa ne-a fost norocul; nisip cu scoici; pescăruși, rândunici arctice sau locale, cormorani; delfini. Iar pudicilor, din loc în loc, atenție nudiști! Toate la... Vadu.









Drag cititor, dacă ai alte planuri decât ce e în lista de mai sus, dar mai ales dacă ele includ muzică ieșind pe portiere, scandal, micăraie (dacă nu înțelegi cuvântul e de bine :)) sau dacă ți-e greu să strângi gunoiul pe care tot tu l-ai produs, în primul rând nu-mi mai ești așa drag ca la-nceputul paragrafului, iar în al doilea, ia în calcul toate ce urmează: asta nu e o plajă cool (nici șmecheră - sau ce cuvinte folosește tineretul în ziua de azi?), aici vin și oameni cu copii, oameni trecuți de-o tinerețe, oameni care citesc; e (prea?) liniște, la malul apei ți se urcă pui de crabi pe picioare, iar țânțarii sunt niște fiare ce-o să te devoreze cu Autan, cu tot. Mai bine nu bate drumul!

Dacă, în schimb, drag cititor, vrei să vizitezi plaja cu cele mai bune gânduri și intenții, pentru detaliile practice despre cum se ajunge și ce sau unde se plătește, lasă un comentariu cu o adresă validă în câmpul de email, pe care nici nu-l voi publica. Oricum, are internetul detaliile astea, poate nu toate la un loc.


You Might Also Like

0 comments