Delectarea simțurilor la Istanbul

Wednesday, July 02, 2014

9-14 Mai, 2014 - Istanbul, Turcia

Cu gândul la mini-turneul în Istanbul – așteptări mari, dar și ceva emoții, recunosc. Urma să plecăm două fete într-o țară musulmană, prima din palmares, e drept, cea mai europeană dintre ele, iar după două zile întregeam grupul la patru... tot fete.

Covrigul la o liră și cafeaua turcească

Plecasem de acasă cu ideea că-n Istanbul totul se negociază, ceea ce am și încercat. Prima dimineață, prima ieșire din casă, primul negoț… primul eșec. Deși destul de devreme, piața Taksim începea să se anime și apăruseră deja vreo două tonete ambulante cu covrigi. Un covrig, o liră. Părea loc de negociere. Two for one lira? No! One, one lira. Crezând că poate n-a înțeles, am mai încercat o dată… Același răspuns. Așadar, doi covrigi la două lire.

Foto: en.wikipedia.org/wiki/Simit

Covrigii lor se numesc simit, de unde am preluat și noi, probabil, termenul de simigerie, ba am avut surpriza să descopăr în DEX chiar cuvântul simit. Iar definiția e covrigul ăsta turtit, făcut din cocă moale și presărat cu semințe de susan. Cel pe care tocmai am încercat să-l negociez nu mai avea coca așa de moale, probabil rămas din stocul de ieri. În următoarele zile am schimbat toneta ambulantă pe o patiserie – un lanț local de patiserii: Simit Sarayi – frecventată și de localnici. Un covrig, tot o liră, cu diferența că la ei covrigul era cald.

Sfat: Cumpărați covrigii din simigerii, nu de la tonetele ambulante.

Și ca să fie micul dejun complet… cafeaua turcească.

Cafeaua turcească nu-i specială neapărat pentru cafeaua în sine, cât prin felul de preparare: cafeaua măcinată pudră se pune în apa rece și se fierbe în ibric până se ridică spuma. I-am prins repede gustul, așa că profit de ocazie să fac o mărturisire, îmi place mult cafeaua cu zaț! Cineva, fan de espresso, mă va dojeni când va citi acestea…

Noroc cu râșnița manuală și cafeaua, ambele suveniruri din Istanbul, că vor aduce din când în când la noi acasă una din aromele orașului. Acum, când scriu, mă gândesc să-ncerc cândva chiar o rețetă de simit și-mi scriu ideea, să rămână ca promisiune.

Bazarul Mare, nebunie mare

Grand Bazaar e bazarul de diverse: bijuterii, covoare, eșarfe și fulare, fețe de pernă, căni și alte vase și multe altele. În Marele Bazar am nimerit prima dată din întâmplare, într-o sâmbătă. Credeam că n-o să mai putem ieși curând de-acolo. Până să ne dezmeticim, eram într-o mare de oameni, cât toată lățimea aleilor și cât vedeai în zare, mulțime ce părea să se deplaseze într-un sens unic, cu scop nedefinit. Nici nu-mi amintesc cum ne-am strecurat afară, iar locul n-aș zice că ne îmbia să revenim.

Totuși am sperat să fie altfel în timpul săptămânii, așa că ne-am întors marți. Am intuit corect. Bazarul era aerisit, vânzătorii aveau loc să iasă în fața buticurilor să-și facă reclamă, să-și agațe clienții, să ne convingă să le atingem marfa unică în tot bazarul, dar, mai ales, să ne instige la negoț. Abia aici era locul de negociere. Și-am profitat din plin, lăsând jena de domnișoare la intrare. De altfel, plăcerea, dar și tradiția lor. Începând cu where are you from? și terminând cu 10 is better than nothing, e doar un exemplu de cum s-ar petrece o negociere cu succes. Oricum, așa cum citisem înainte să ajung acolo, orașul ăsta, în mod deosebit Marele Bazar, e locul în care te bucuri de cea mai frumoasă reacție la răspunsul Romania pentru where are you from?.

Sfat: Nu mergeți în Marele Bazar în weekend.

Bazarul de mirodenii și rahat

Spice Bazaar, numit și Bazarul Egiptean, e o mare piață de dulciuri, mirodenii, ceaiuri și alte bunătăți. Am mers imediat după cel mare, ușor epuizată, dar mai ales înfometată. Trebuia să încheiem sesiunea de shopping până să ne putem relaxa la un kebab sau un sandwich cu pește. După nici 10 pași deja ne îmbiau vânzătorii cu mostre din specialitățile de rahat, cu aromele ceaiurilor sau doar cu firile lor joviale molipsitoare.

Binecunoscutul turkish delight sau lokum e de fapt binecunoscutul rahat, dar care, după rețeta originară, se face cu miere de albine, nu cu zahăr. În plus, poate avea bucățele de diverse nuci, alune sau fructe uscate și alte variații. Niciodată nu mi-a plăcut rahatul în mod deosebit, ba chiar aș zice că nici nu-mi place, dar ceea ce am gustat în bazar e cu totul altceva. E un rahat nobil.

Sfat: Când ajungeți în Bazarul Egiptean, cereți explicit lokum cu miere de albine.



Chemarea la rugăciune, începând cu ora 5 de dimineață

Istanbul e un oraș aglomerat, plin de zarvă, care cere multă răbdare pentru a fi profund înțeles. Totuși, până la 5 dimineața se liniștește complet, dar îl trezește din amorțire prima chemare la rugăciune din zi. Ceea ce ne-a trezit și pe noi. Moscheea care completa perfect peisajul autentic de belvedere de la balconul camerei urma să ne fragmenteze somnul tot restul sejurului.

În ziua în care era programată vizita la Moscheea Albastră, am ajuns la moschee chiar în timpul uneia din slujbe, așa că aveam ceva timp de așteptare până se termina. Ne-am gândit să facem între timp o plimbare în curte, dar ne-a întâmpinat un domn care ne-a îndrumat către centrul de informare turistică aparținând de complexul moscheii unde abia începea o prezentare despre Islam. M-a încântat ideea, mai ales că, în mintea mea, despre cultura islamică erau mai multe prejudecăți decât informații.

În primul rând, n-am simțit-o ca pe o încercare de convertire, ci o sumă de informații pentru turiști și nu detalii de profunzime spirituală. A fost povestită într-o engleză impecabilă, de către o fată foarte tânără, isteață și jovială, așa cum deja mă obișnuisem să-i văd pe bărbații turci, dar mai puțin pe fete. Multe observații despre obiceiurile localnicilor începeau să aibă sens, iar informațiile vechi ciuntite începeau să fie corectate.

Așadar, revenind la chemarea la rugăciune, am aflat că muezinul făcea, tradițional, chemarea din minarete; acum se aude în niște difuzoare. Versurile sunt în mare parte aceleași la fiecare chemare, începând cu Dumnezeu este cel mai mare, dar dimineața este cântat un vers în plus: Rugăciunea este mai bună decât somnul.

Sfat: Întrebați la Centrul de Informare turistică de lângă Moscheea Albastră de prezentările despre Islam.

Culorile orașului

Istanbul, în plus de lunga listă de importante obiective de neratat, are și mici surprize la câte-un colț de stradă. Eu le-am ales pe cele mai colorate și le-am aruncat într-o galerie, pentru delectare.





You Might Also Like

0 comments