Toamna în Apuseni, cu bicicleta (ep.3)
Pietrele (prea) albe și recordul drumului spre Ic Ponor

Tuesday, March 04, 2014


23 Septembrie, 2013
Apuseni


Suntem la Cabana Vlădeasa, după o noapte bună de odihnă. Spre dimineață s-au terminat lemnele din sobă, dar cele 3 pături de fiecare și-au făcut treaba binișor. Urcăm în sala de mese să luăm micul dejun și ne sfătuim cu 'nea Ion. Plănuim să petrecem ziua prin preajmă și să mai dormim o noapte aici. Vremea s-a cam stricat; nu plouă, dar e o ceață groasă și bate vântul cam tare. Am fi vrut să lăsăm bicicletele și să facem un traseu pe jos, cum ar fi până pe vârful Vlădeasa (1836m). Totuși, se pare că bate prea tare vântul, iar sus, pe creastă, cu atât mai mult, așa că nu riscăm. Ajungem, până la urmă, tot la biciclete și facem o tură până la Pietrele albe.



Traseul e un drum forestier accidentat, cu mici porțiuni greu de pedalat, în mod deosebit la dus, căci e panta ușor în urcare, dar în cea mai mare parte alternează deal-vale. Când ajungem la Pietrele Albe, prindem câteva minute (sub 5), să le admirăm, poate chiar mai mult valea care li se întinde la poale. Ne hotărâm să legăm bicicletele între ele și să le lăsăm ascunse aici, sub niște boschete dese, să putem continua pe jos, până la Peștera Vârfurașu, dar nu înainte de a fotografia Pietrele Albe. Surpriză! Între timp, s-au albit de tot!





Nu suntem chiar singuri, câteva zeci de metri mai la deal se aude un grup care se joacă cu motoarele sau ATV-urile. Mergem pe jos vreo 5-10 minute și începe ploaia, nu foarte serios, mocănește. Ne oprim pe o buturugă să luăm o gustare și să hotărâm dacă merită să continuăm. Decidem că nu și ne întoarcem la biciclete. Ceața tot nu s-a ridicat, așa că ne întoarcem la cabană. Între timp s-a oprit și ploaia. Traseul are acum mai multe coborâri decât urcări, așa că e mult mai fun la întoarcere.

Detalii primul traseu

Route 2,395,481 - powered by www.bikemap.net


24 Septembrie, 2013

A doua zi ne trezim mai devreme, căci avem în plan un traseu mai lung și mai greu. Vrem să ajungem la Ic Ponor. Ne sfătuim din nou cu 'nea Ion, care ne învață cum să ajungem mai repede și mai scurt în Răchițele. După nici 5 minute de la plecarea de la cabană ajungem la răscrucea unde trebuie să facem dreapta spre o vale foarte abruptă. Terenul e moale, ne latră câinii de la o turmă de oi, așa că mergem pe lângă biciclete până ne întâlnim cu ciobanii pe care-i rugăm să-și calmeze câinii. Cerem și ciobanilor reasigurări legate de drum și am vrea să ne urcăm pe biciclete, la vale. Nu avem nicio șansă de reușită, nu fără urmări nedorite. Cristi face vreo două încercări, dar am emoții pentru el. E o vale foarte abruptă, o potecă îngustă și plină de noroi și pietroaie. Dar e scurtă, câteva minute.

Ajunși în vale, ne dezlănțuim până în Răchițele, de fapt, până ne dăm seama că am greșit drumul, cu câțiva metri, doar. Ieșim la șosea cam 8km înainte de Răchițele. Când ajungem în sat, luăm prânzul la bufet, pe terasă.



De aici începe porțiunea de urcare a traseului de azi. Mergem pe un drum județean neasfaltat, dar foarte bun pentru pedalat. Pentru cei cu bună condiție fizică, drumul poate fi parcurs integral pe biciclete. Noi alternăm. Punctul de maximă altitudine e Pasul Prislop (1250m), unde e și pancarta de bun venit în Parcul Natural Apuseni.



Iar acum, la vale până în Doda Pilii, unde se miră localnicii de unde venim și ne urează drum bun pe mai departe. Mai avem doar 4km până în Ic Ponor. Nu avem cazare rezervată, dar sunt câteva pensiuni fiecare cu câte zeci de locuri de cazare. Dacă-i să ne luăm după câți turiști am întâlnit de când suntem în Apuseni, nu avem nicio emoție legată de cazare. Prima dată dăm de pensiunea Alex, chiar la intrarea în stațiune , dar mergem mai departe să vedem ce-ar mai fi. La satul de vacanță e pustiu. Pare că nu avem chiar așa multe opțiuni pe cât am fi crezut, așa că ne întoarcem la pensiunea Alex. Aici, surpriză. E integral rezervată de un grup de unguri veniți să se dea cu ATV-urile pe coclauri. Iar satul de vacanță e indisponibil pe motiv de... nu-i făcut focul în sobă. Patronul de la Alex manifestă empatie (înlocuiți cu "empatizează" când s-or hotărî cei responsabili să-l adauge în dicționar), așa că se oferă să ne ajute. Sună la pensiunea Montprezident din Smida și se pare că nu suntem atât de ghinioniști, acolo sunt locuri. Pentru a ajunge în Smida trebuie să ne întoarcem cei 4km până în Doda Pilii și de acolo încă 1km.

Mă așteptam să am o reacție mai violentă la auzul veștii, dar mă resemnez repede. Cred că are legătură cu faptul că e oarecum vina mea... am insistat că "nu avem cum să nu găsim cazare!". Nu suntem chiar epuizați. S-a lăsat întunericul, dar avem lanterne bune, iar zona e chiar liniștită. Găsim surprinzător de repede pensiunea, doar că avem de muncit un deal destul de serios chiar până în fața curții. Aaa, și recordul - 44km.

Aici ne așteaptă o doamnă foarte drăguță, într-o casă la fel de drăguță. Nu o deranjează ținuta noastră nu tocmai de seară, deși ne e nouă jenă de cât pământ avem pe haine. Îndrăznim să întrebăm și de ceva de mâncare. Ne oferă din orezul gătit pentru cei doi juniori ai ei și primim cu mare plăcere (și foame). Ăsta e unul din aspectele care mi-au plăcut cel mai mult în Apuseni. Să stăm cu localnicii: în casa lor, să mâncăm ce-au gătit pentru ei înșiși, să povestim fiecare despre el... iar apoi să mergem la somn.

Detalii traseu

Route 2,395,481 - powered by www.bikemap.net


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte episoade din seria Toamna în Apuseni, cu bicicleta
(1) București – Cluj, cu trenul
(2) Punct terminus – Cabana Vlădeasa

You Might Also Like

1 comments