Ceva nou, ceva albastru, ceva de împrumut

Sunday, January 12, 2014

Dacă nu vă sună cunoscut, titlul e inspirat din tradiția mireselor americane de a purta în ziua nunții something new, something blue & something borrowed. Și totuși, povestea mea nu are legătură cu originalul. De fapt nici nu prea-i poveste, ci mai mult o povestire a câtorva din întâmplările din 2013, dintre cele care nu au prins tiparul și trecute prin filtrul „ceva nou, ceva albastru, ceva de împrumut”. E un fel de în-loc-de-retrospectivă.

Cea mai mare și spectaculoasă noutate a anului a fost, cu siguranță, Peru. De altfel, pentru mine a fost și prima dată pe continentul sud-american. Cristi mai fusese în Brazilia. Dar despre Peru am tot povestit, și-o să mai povestesc, chiar și câteva rânduri mai jos, dar în alt context.

Ceva nou

Noutatea la care m-am oprit nu-i vreo minune, dar mă aștept să fie o surpriză. Nici sejur all-inclusive, nici călătorie introspectivă, nici obiectiv turistic, nici vreun loc uitat de lume, nici afară, nici în casă. Ei bine, în septembrie am fost prima dată pe stadion, la un meci de fotbal. Prima dată pentru amândoi, eu oricum mai microbistă decât Cristi. S-a întâmplat pe 6 septembrie, în București, pe faimoasa Arenă Națională, la meciul România – Ungaria. Ba chiar am avut norocul să se încheie cu scorul magic de 3-0. Sau noi să le fi purtat noroc?



Atmosfera e incendiară, la propriu și la figurat, iar tribunele cântă imnul României și înjură în rime. Suporterii unguri sunt ceva mai puțini decât rândurile de jandarmi care-i separă de români, așa că nu prea se aud. Înțeleg că oricum cei care trebuiau să fie mai vocali au fost potoliți de jandarmi încă din Gara de Nord. Și nici meciul nu-i ajută, scorul cu atât mai puțin. Ei, și într-un meci dintre două țări cu atâta istorie în spate, nu puteau lipsi bătăile între suporterii... Steaua și Dinamo.

Cu bune, cu rele, în medie a fost bine. (Știți bancul?) Chiar e diferit de a-l urmări la TV, ne-am implicat, am cântat și imnul, am făcut valuri și ne-am manifestat la toate cele trei goluri. Cu siguranță, aș repeta experiența, poate nu chiar mâine.

Ceva albastru

Dacă scriam acelaşi articol acum un an, nu m-aş fi putut hotărî dacă să vă povestesc despre Laguna Albastră din Islanda, lacurile Plitvice din Croaţia sau Mediterana la Monte-Carlo. Anul 2013, în schimb, a fost colorat mai de grabă în verde, maro-nisipiu sau chiar gri, aşa că provocarea e cu atât mai mare.

V-aş putea povesti despre autobuzul cu două dungi albastre din Peru, pe drumul spre junglă, sau despre cum ne-a salvat Cosmin (cine e Cosmin?) în turneul cu bicicleta prin Apuseni (ce legătură are cu albastru?). Dar am altă idee. În aceeaşi, deja faimoasă, plimbare prin Apuseni şi-a făcut simţită prezenţa şi un al treilea partener de drum, uneori mai discret, alteori groaznic de agasant, dar măcar o dată cu adevărat util: cortul. Evident, albastru.

L-am cărat pe bicicletă mai mult pentru situații de urgență, deși văzusem previziunile meteo pentru perioada ce urma. Cristi a dus foaia cortului pe portbagaj, eu am dus bețele în rucsac; fără discriminare. Poate cu puțină discriminare, sacii de dormit îi ducea tot Cristi.

În a patra zi pe munte, după un drum de doar 25km, despre care o să vă povestesc altădată, am ajuns în Poiana Glăvoi (La grajduri). E poate cel mai popular camping din zona Padiș, pe deasupra și gratuit. Nu e un camping amenajat, ci a crescut natural, fiind atât de bine așezat, pe un platou înconjurat de munți.

Nu eram epuizați, dar voiam să rămânem acolo. Se zice că e cel mai bun punct de plecare în drumeție pentru traseele din zona Padiș, ceea ce speram să facem și noi în zilele următoare. Vremea cu atât mai puțin ne convingea s-o mai luăm din loc. Nu mai prinsesem așa soare de câteva zile bune.

Un singur lucru ne oprea. Era pustiu. Nu că am fi vrut în loc un camping din care să duduie muzica sau să miroasă a mici, dar chiar singuri? Câteva rulote uitate de peste vară, terase abandonate de la prima ploaie de toamnă, niște căsuțe din lemn pustii și un singur chioșc deschis: Cornelu's Mol.



Am intrat în vorbă cu doamna de la chioșc, ne-a zis că n-au fost temperaturi dramatice peste noapte, că nici nu se întrevedea ploaie, așa că ne-a încurajat să rămânem. Ne-a prezentat și opțiunea Vilei Dubai, o căsuță din lemn cu o saltea și câteva cotoare de măr pe jos, pe care a inspectat-o Cristi. O a treia variantă era cabana Cetățile Ponorului, la 2km de poiană. Am aflat numărul de telefon, am sunat, dar am și renunțat repede când am auzit prețul. Mai aveam doar 70 lei în două portofele, iar bancomatul era la vreo 30km. Oricum plecaserăm de acasă cu gândul să campăm la Glăvoi.





Așadar, am instalat cortul. Pentru restul povestirii, urmăriți serialul Toamna în Apuseni, cu bicicleta.

Ceva de împrumut

Ca idee, eu evit să împrumut ceva, în ambele direcții. Nu iau ca să nu pierd sau stric, cât despre dat... depinde. Ne pregăteam de marele turneu în Peru. Făceam bilanțul celor necesare, celor ce lipsesc și am concluzionat: Cum să plecăm cu un singur Swiss Army knife? Așa că am luat cu împrumut un super-SAk. Ei, și despre ce ar putea fi vorba în povestea asta decât despre cum l-am pierdut?! Da, l-am pierdut.

Eram în Urubamba, căutam să închiriem un taxi pentru o după-amiază întreagă, să ne plimbe pe la câteva obiective din jur. Norocul nostru a fost să ne întâlnim cu un alt cuplu, ea turcoaică, el francez, și ei cu aceleași intenții. Așa că am negociat o mașină și am făcut turul împreună. La un moment dat al zilei, s-a pierdut cuțitul, probabil în taxi.

Confirm că povestea ar fi mai interesantă dacă v-aș povesti chiar plimbarea din jurul Urubamba, dar azi nu despre asta-i vorba. Azi vreau să fac celui ce-a avut bunăvoința de a ni-l împrumuta promisiunea publică de a-i cumpăra unul nou mai devreme de 10 aprilie, înainte să împlinească anul.

Şi ca un teaser, o poză din plimbarea amintită mai sus.

Închei cu urarea de an nou plin de culoare, oricare ar fi ea, și încurajăm împrumutul oricăreia din ideile noastre de călătorie! Dar le vrem înapoi... povestite.

La mulți ani!

You Might Also Like

3 comments

  1. Asa un SAK ati putut pierde http://blog.dugnorth.com/2008/10/army-knife-big-enough-for-entire-swiss.html ? :D

    ReplyDelete
  2. :)) Cu asa ceva nici nu ne-ar fi lasat sa urcam in taxi. Sau poate ieseam mai ieftin... :):)

    ReplyDelete
  3. […] puțin într-un text mai vechi, cu un titlu complet nesugestiv acum (dar inspirat atunci )… Ceva nou, ceva albastru, ceva de împrumut. Despre Glăvoi, ceva albastru, […]

    ReplyDelete