Peru (ep.5)
Din munți în deșert, de la agonie la extaz

Monday, July 01, 2013


31 Martie, 2013
Ayacucho - Ica - Nazca

Suntem încă în Ayacucho. La 21:45 avem autobuzul de noapte spre Ica. Luăm un taxi de la hotel până la autogară și începem să căutăm ghișeul Antezana, compania la care avem biletele. Suntem deja familiari cu rigoarea și organizarea din autogările peruane, așa că ne așezăm la rând pentru drop-off la bagajul de cală.

Totuși, e ceva care nu aduce deloc cu terminalul Cruz del Sur (altă companie de transport) din Lima, adică primul nostru contact cu autogările din Peru. E o hală mult mai întinsă, pentru că deservește mai multe companii, e aglomerată rău, cu oamenii mișunând de nu-ți mai dai seama dacă vin sau pleacă, dacă au măcar vreun drum sau doar vreun scop ascuns. De exemplu, o doamnă la o vârstă respectabilă (vârsta, nu doamna) caută ceva în buzunarele mele, fără să știe, probabil, că nu țin nimic de valoare în buzunarele accesibile ei. Dar vorba aia, încercarea moarte n-are.

Nici rândul la care ne-am așezat nu pare să se respecte, că dacă vin oamenii la 21:35 pentru autobuzul de 21:30, evident au prioritate. Nici nu mai zic de ăia pentru autobuzul de 21:15. Reușim, în fine, să lăsăm bagajele, cu speranța că vor prinde cursa corectă. Când noi înșine vrem să trecem spre autobuz, suntem opriți că n-am plătit nu-știu-ce taxă.

Știți senzația de „Are we ever gonna get in...?” (Snatch)? Taxa e de 1.5 S/. de persoană și se numește Tarifa de Embarque. Abia după ce ne prezentăm cu fițuica putem trece spre autobuz.

Încă un hop și gata. În autobuz încercăm să negociem schimbarea locurilor, care durează mai mult decât am fi crezut, că de... uneia îi e frică să stea la geam, altul, om în toată firea, e musai să stea în linie cu prietenii lui. E un drum de 7 ore în care niciunul din noi nu doarme bine. Scaunele nu se lasă bine pe spate, pătura e la a cine-știe-câta purtare, iar cei din față s-au întins ca la plajă, de începe să se activeze o senzație de claustrofobie de care nici nu știam c-o am. La multe ore după cursa asta urma să aflu și despre un gândac care se plimba în voie pe pereții autobuzului. Cristi zice că noi eram în siguranță, cei din față mai puțin.

Ajungem în Ica pe la 5, și noi, și bagajele noastre, și stăm în sala de așteptare până se luminează. Suntem secați de energie și avem nevoie de ceva să ne ridice moralul.

Ica e un oraș înconjurat de deșert. Iar dacă e deșert, trebuie să fie și o oază, la propriu și la figurat. Hotărâm să luăm un taxi până în Huacachina, oaza cea mai apropiată de oraș, cam la 5-10 minute de autogară. E dimineață, abia răsare soarele, așa că în stațiune suntem noi, vreo 2 joggeri și 3 câini. E liniște. De când n-a mai fost așa liniște?

Huacachina, Ica Peru




Am vrea să stăm mai mult, să așteptăm să deschidă agențiile de tururi și să mergem pe dunele de nisip. Numai că diseară la 21:15 avem autobuz din Nazca spre Cuzco. (Știu, o nebunie! E ceea ce se întâmplă când planurile de acasă nu bat cu cele de la fața locului.) Ne încărcăm cu toată energia pe care-o putem asimila și plecăm spre Ica. Luăm un taxi până la terminalul Cruz del Sur, cumpărăm bilete pentru Nazca, un drum de 2 ore, și ne rămâne timp de un mic dejun în oraș. Mergem la pas în căutarea unei bodegi pentru o cafea și două bile de unt cu dulceață. Vă amintiți de Huacachina, cea liniștită și pustie? Ica e pe dos.

Bulevardul lat în lungul căruia mergem e plin de mașini, cât vezi cu ochii în zare, în majoritate taxiuri, pe 2, 3 sau 4 roți. Se claxonează regulat, de fapt se claxonează continuu. Trecerea străzii e o provocare, iar noi avem cel puțin două mari străzi de traversat. Găsim totuși la vreo 10 minute de mers pe jos de autogară o bodegă decentă. După masă, întoarcerea la autogară e aceeași aventură urbană. Și nu, nu îndrăznim să scoatem niciun instrument de fotografiat. Evident, acum îmi pare rău.

Drumul spre Nazca e prin deșert, așa că stau mai mult cu ochii pe geam. Unii ar zice că-i dezolant, pentru mine e un peisaj nou. Cristi ascultă muzică la iPod, plăcerea lui (ne)vinovată, dar asta printre sesiunile foto.






În Nazca avem două treburi de rezolvat: să schimbăm voucherele cu bilete de autobuz pentru cursa Nazca – Cusco și să mergem la o bancă să achităm în avans turul de 4 zile în... Dacă ați urmărit pagina de Facebook, probabil știți deja unde. Dacă nu, aveți răbdare.

Reușim să ne achităm relativ repede de comisioane și începem să căutăm o agenție pentru un tur în deșert. Prima în care intrăm pare de încredere. Ba chiar are și WiFi gratuit de care ne folosim în timp ce băiatul verifică disponibilitatea ghidului, respectiv a transportului. Programăm turul pentru o oră jumătate mai târziu. Numai bine avem timp să mâncăm.

Restaurant Nazca Peru
Găsim un restaurant, cu o curte interioară plină de vegetație, din nou o oază. La recomandarea gazdei, eu comand un Tacu-tacu vegetal, iar Cristi ceva pe bază de carne. Tacu-tacu e un amestec de orez cu fasole, un adevărat succes, și la mine, dar mai ales la Cristi. Încheiem prânzul, luăm și o cafea și vrem să plecăm, dar nu înainte de a ni se înmâna niște pliante de reclamă a localului și a hostelului prieten, cu rugămintea de a-l menționa și recomanda altora.

Mâncare bună, localizare excelentă, de ce nu l-ar recomanda cineva?

La 2 fără 10 suntem în fața agenției, așteptând ghidul. Apare un tânăr cu pletele în vânt, la volanul unei mașinuțe de 4 locuri, fără geamuri și portiere: Buggy car! Iar tânărul e Edu. Începe aventura.

Mașinăria asta prinde o viteză pe asfalt de ne zboară și nouă pletele sau șepcile, probabil ca într-o decapotabilă. Oprim s-o luăm și pe Miranda, care e din Mexic, iar la benzinărie ne întâlnim cu al doilea buggy, cu care vom merge împreună. E unul de 8 locuri, cu vreo 6 puștoaice din Germania, condus tot de un puști care e, cu siguranță, încă mult sub vârsta legală. Dar el pare pasionat, iar fetele abia așteaptă aventura.

Buggy cars Nazca Peru

Mașinuțele sunt construite de Edu însuși: motor de Toyota, 2.0 litri, benzină, cutie de viteze Volkswagen, caroserie sudată de Edu. Noroc de curiozitățile lui Cristi că vă pot da atâtea detalii.


În deșert bate puțin vântul.

Desert Nazca Peru

Turul include și opriri la ruinele civilizației Nazca de la Cahuachi, cu piramidele de nisip, despre care se crede că ar data cândva din primele 5 secole ale erei noastre. Găsim și rămășițe umane, în mare parte profanate și totuși încă nepăzite de nimeni, deci în voia oricui le vede.

Piramida Cahuachi, Nazca Peru


Urmează partea cu adrenalină. Multă adrenalină! Facem sandboarding, adică ne dăm cu placa pe nisip în diverse poziții: pe burtă, pe fund, chiar și în picioare. Dar experiența extremă e tura cu buggy-ul pe dune. Ia viteză până pe vârful dunei, se oprește, stă pe două roți, mai întâi pe cele din spate, apoi pe cele din față, la curbe câteodată doar pe cele din stânga sau dreapta, iar din vârf ia viteză la vale. Treaba asta se repetă de câteva ori, noi (fetele) țipăm ca niște școlărițe, iar când ajunge jos nu ne putem hotărî dacă am mai vrea sau să ne mulțumim că suntem încă prinși în centurile de siguranță.

Sandboarding, Nazca Peru

Nici nu știu când au trecut cele 4-5 ore, așa că recomand să nu ratați experiența.


Desert Nazca Peru

Practic

Transport: Ayacucho – Ica, autobuz de noapte, 7 ore, 54$/pers., Antezana;

Ica – Nazca, autobuz de zi, 2 ore, 13$/pers., Cruz del Sur

Taxi: Ica – Huacachina – Ica, 4.5$

Tur cu ghid: Nazca, Buggy & Sandboarding, 50$/pers.; De avut la voi: emetostop (dacă aveți rău de mișcare), ochelari de soare (de protecție împotriva nisipului), o eșarfă (sau ceva similar, tot de protecție la nisip).

Restaurant: Ica, mic dejun, 3.6$/pers.

Nazca, prânz, 25$/2 pers.

Mai multe detalii practice despre călătoria în Peru găsiți în Ghid practic pentru Peru.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte episoade din seria Peru
(1) Drumul
(2) Contraste în Lima
(3) Aventuri în Ayacucho
(4) Wari, Pampa de la Quinua și satul Quinua
(6) Cusco, o gură de oxigen rarefiat
(7) Spre junglă, pe drumul care dispare de pe hartă
(8) În sfârșit, jungla
(9) Din junglă, spre Cusco, pe drumul… care drum?
[video]
Jungle (wild)life
Happy people in Peru
Machu Picchu în 43″

You Might Also Like

4 comments

  1. Frumos! Peru este foarte sus pe lista mea ceea a viitoarelor calatorii :)

    ReplyDelete
  2. Foarte bine, pe buna dreptate! :)

    ReplyDelete
  3. […] (2) Contraste în Lima (3) Aventuri în Ayacucho (4) Wari, Pampa de la Quinua și satul Quinua (5) Din munți în deșert, de la agonie la extaz (6) Cusco, o gură de oxigen rarefiat (7) Spre junglă, pe drumul care dispare de pe hartă (8) În […]

    ReplyDelete
  4. […] (2) Contraste în Lima (3) Aventuri în Ayacucho (4) Wari, Pampa de la Quinua și satul Quinua (5) Din munți în deșert, de la agonie la extaz (6) Cusco, o gură de oxigen rarefiat (7) Spre junglă, pe drumul care dispare de pe hartă (8) În […]

    ReplyDelete