Pe urmele Vitoriei Lipan și prin hârtoapele lui Nechifor (ep. 2): Cu bicicleta pe Rarău

Tuesday, July 09, 2013

Despre cum i-am luat urmele Vitoriei Lipan v-am povestit în episodul trecut. Dar ce e, totuși, cu hârtoapele lui Nechifor?

Nu, nu e vorba de Nechifor al Vitoriei, ci de Nechifor Președinte al Consiliului județean Suceava, în administrarea căruia intră și drumul județean DJ175A, un segment de 11-12km care leagă vf. Rarău de satul Chiril, plin de hârtoape.

Una din zilele mini-turneului am decis s-o dedicăm biciclitului. După câteva discuții am ales Rarăul. Speram noi și la ceva fotografii spectaculoase. Asta n-a fost să fie.

Rarau - Chiril

Echipăm mașina. Arată a mașină de turneu, or what?



Am urcat cu mașina până la Cabana Rarău, pe drumul nou asfaltat, prin Pojorâta. S-a stârnit ploaia chiar când am ajuns sus, așa că unii din noi au început să mormăie. Cam de asta nici n-avem vreo fotografie spectaculoasă. S-a liniștit relativ repede ploaia, așa că am pornit cu bicicletele. Rapid, să n-avem timp de răzgândit. N-aveam un plan în minte, nici nu știam trasee, ne-am plimbat o vreme sus-jos prin jurul cabanei, în recunoaștere. În fine, ne-am decis la unul din drumuri, ăla mai accidentat și în vale. Bănuiam noi c-o să bodogănim la întoarcere.

Rarau - Chiril

Ăsta e acel DJ175A. Până la urmă nici nu ne-au deranjat hârtoapele, că doar off-road am căutat. Fiind drumul prost, mașinile nu prea-l folosesc, așa că am pedalat în voie. Pedalat e un fel de-a spune că ne-am dat drumul la vale și ne-am făcut rodajul la frâne. La un moment dat am văzut în zare, în vale, un sat. Aveam, în sfârșit, un obiectiv. Planul era să ajungem în sat, să luăm ceva dulce pentru energie și să ne întoarcem la cabană.

ChirilCând am ajuns în sat, după cum bănuiam era satul Chiril, am întrebat de magazin. Era prima la dreapta, a treia casă pe stânga. Am nimerit din prima. Nu de alta, dar avea o sticlă goală de bere pe o masă afară. Recunosc, Cristi a observat-o. A intrat Cristi la magazin, eu am rămas afară cu bicicletele. A cumpărat două pungi de pernițe Viva, una de Mini-Brezel, două banane, o sticlă de apă minerală și două cafele. Cafelele ni le-a făcut doamna în casă, la ibric. De mult nu mai băusem o cafea așa bună! În timp ce le savuram afară, la masă, pe băncuță, a trecut prin spatele nostru doamna de la magazin, s-a dus în grădină. S-a întors cu vreo 10 căpșuni, pentru noi! Ea se scuza că s-ar putea să nu fie așa dulci, dar eu eram deja topită de gestul ei.

De la cabana Rarău până în satul Chiril am făcut o oră jumătate. Dar nu e neapărat un timp de referință. Ne-am tot oprit pentru poze, pentru admirat peisajul sau ca să căutăm frăguțe.


Cu binecuvântarea gazdei și încărcați de energie, eram din nou pregătiți de drum, mai precis, de urcare. Am estimat 3 ore. Și atâtea au fost. Din nou, cu rezerva că nu l-am făcut în forță, ne-am oprit mai des decât la coborâre. Marginile drumului erau pline de fragi, așa că ne-am făcut pofta pentru tot restul anului.

Aa, și nu am prea bodogănit la urcare. Da, ne-a ieșit sufletul. Da, am mers când pe bicicletă, când pe lângă. Dar muntele are atâtea de arătat, că nu-i nicio pierdere s-o iei mai încet. Plus că la urcare îți aduci aminte ce distractiv a fost la vale. Deși, data viitoare le-aș încerca în ordine inversă, mai întâi urcarea, remunerată apoi cu o coborâre de relaxare și eliberare. Abia aștept!

Rarau - Chiril

Când ne-am întors la cabană, ploua mocănește, iar Pietrele Doamnei erau în nori, așa că s-au ruinat complet speranțele de fotografii spectaculoase. Am încărcat bicicletele pe mașină și am mai făcut popas la... Popasul Baciului, restaurant tradițional românesc la ieșirea din Câmpulung Moldovenesc. Poate nici nu l-aș fi amintit dacă ciorba de fasole cu afumătură n-ar fi fost așa de bună. Ba am mai băut și câte un suc natural de mere, o raritate.

You Might Also Like

0 comments