Pe urmele Vitoriei Lipan și prin hârtoapele lui Nechifor (ep. 1): Mălini

Thursday, July 04, 2013

Drumul Vitoriei Lipan, popular numit așa, e cel dintre Cornu Luncii (Suceava) și Borca (Neamț) și care trece prin Pasul Stânișoara. Vitoria Lipan a parcurs cale mai lungă, dar ăstuia i-a rămas numele. Timp de 3 zile, noi am stat, culmea, chiar între Sabasa și Suha, în Văleni-Stânișoara, iar zona chiar e de poveste.

Stanisoara, Suceava


Ce e mic... de fapt, ce se vede mic, cu gâtul lung și și-a făcut cuib hăt sus?

Barza, Malini, Suceava

Ne-am cazat la pensiunea „Stânișoara”. Poate sună inventat, dar poartă toate același nume: pasul, satul și pensiunea. Am ajuns aici oarecum întâmplător. Căutam o cabană, oricare, întrebând de diverse nume pe care ni le aminteam de pe internet. Am început să rătăcim pe străzi, asfaltate sau nu, o pensiune era închisă, alta prea la șosea, până când am ajuns în fața curții unui om care tocmai pleca de acasă. L-am întrebat de una din pensiunile de pe listă, ne-a zis că știe unde e, ba chiar că ne duce până acolo, dar totuși el are o propunere mai bună. Am mers pe mâna omului. Ne-a dus pe un vârf de deal, la marginea pădurii. Ce ne-am fi putut dori mai mult? Am rămas 3 nopți.

Au o curte întinsă, cu un foișor pentru luat masa la aer, un scrânciob și un iaz improvizat din apa râului care le trece dincolo de gard. În rest e iarbă, în care am găsit o salamandră, un melc și chiar ciuperci comestibile.

Salamandra


Hribul din curte – ziua 1
Hrib

Hribul din curte – ziua 3

Hrib


Zona e propice ciupercilor
, între munți, la altitudine medie, iar ploile de seară le-au favorizat. Au ieșit și ele ca ciupercile după ploaie.

Noroc cu al treilea membru al mini-turneului care are pasiunea ciupercilor (știință numită ciupercologie) și a profitat de roadele pădurii de dincolo de gardul pensiunii.

Trei familii au mâncat din recolta de două zile. Noi ne-am ales tocmai cu hribii, cei mai nobili între ciuperci.

Sunt câteva obiective turistice în jur pe care o să le găsiți pe mai toate site-urile pensiunilor din jur, sau chiar pe cel al primăriei din comuna Mălini: pasul Stânișoara, Crucea Talienilor, drumul Vitoriei Lipan, casa memorială Nicolae Labiș din Mălini și mănăstirea Slatina. Pe timp de iarnă, cel mai important obiectiv devine pârtia de schi Mălini-Pojorâta. Vara e pustie.

La pârtie am mers din prima seară, într-o scurtă tură de recunoaștere cu bicicletele. S-a dezvoltat un mini-complex în jurul pârtiei, dar care vara e complet abandonat, oarecum justificat. Singurele semne de viață erau câinele din curtea unei pensiuni care făcea gălăgie din spatele gardului, în încercarea lui de marcare a teritoriului, și rulota care campa într-una din parcări.

Până la pasul Stânișoara n-am ajuns, deci nici la Crucea Talienilor, deși ne-am pornit înspre ele în ultima zi. De la ieșirea din Văleni-Stânișoara, spre Borca, drumul nu mai este asfaltat. Am rezistat câțiva km, după care ne-am făcut calculele de timp la cei 20km/oră și am ales să profităm altfel de vremea încă frumoasă și de timpul scurt rămas.

Am parcat mașina la marginea pădurii și am luat-o cu bicicletele pe unul din drumurile forestiere, Nemțișoru parcă-i zice. Ne-am plimbat până ni s-a făcut sete și mai apoi până s-a umplut ceasul.

Părți din drumul Vitoriei Lipan am tot făcut, ba cu mașina, ba cu bicicleta. Casa memorială a lui Labiș n-a intrat în plan, nu de alta, dar nu ne înduram să ne iasă muntele din raza vizuală.

Am fost, în schimb, la mănăstirea Slatina, ctitorită de Alexandru Lăpușneanu și construită între anii 1553-1564, în satul Slatina (Suceava). E mănăstire ortodoxă, de maici.

Manastirea Slatina

Nu are și nu a avut vreodată pictură murală, așa că poate nu-i la fel de impresionantă ca faimoasele mănăstiri din Bucovina, cu albastrul de Voroneț sau Scara virtuților de la Sucevița. Totuși, are ceva special. E izolată într-o zonă mai neumblată, e mai liniștită, iar maicile se străduiesc să o păstreze așa. Sunt mai mulți enoriași decât cei care vin doar s-o viziteze. În ziua de Rusalii noi eram singurii turiști. Am nimerit, din întâmplare, intrarea veche în curtea mănăstirii. E o alee lungă, mărginită de brazi înalți, iar dincolo de ei, culturile agricole ale maicilor. La rădăcinile copacilor am găsit chiar și ciuperci comestibile, atât de neumblată e aleea, probabil de când au amenajat noua intrare, cu parcare. Noi am lăsat mașina pe marginea unui șanț.


Manastirea Slatina


Dar ce-i cu hârtoapele lui Nechifor din titlu? Va urma...

You Might Also Like

0 comments