Vulcanii noroioși, poate cel mai fotogenic fenomen natural autohton

Tuesday, May 21, 2013

Tocmai mi i-am pus pe toți în cap. Că de fapt norii de pe Ceahlău, că răsăritul la 2 Mai. Poate. Totuși, știu sigur c-aș mai fi stat câteva ore pe acolo să prind bulbucii din toate pozițiile (de fapt nu eu, ci Cristi), în toate luminile, în fundal verde, crem, maro, albastru, sau pur și simplu să mă uit la ei.





Dar să-ncep cu începutul. Am plecat de vineri seară cu mașina spre Brașov, unde urma să mărim grupul de la doi la patru. Da, eram patru care încă nu ajunseseră la Vulcanii Noroioși! Un vulcan noroios e o formațiune creată de gazele care împing la suprafață nămolul la trecerea lor prin pânza freatică și solul argilos.



Sâmbătă ne-am pornit spre județul Buzău, nu foarte de dimineață, că seara precedentă a fost lungă.

Traseu: Brașov – Hărman – Întorsura Buzăului – Berca – Vulcanii noroioși

E un drum greu, de 150km de serpentine, prin sate, cu tot ce presupun ele, turme de oi, cirezi de vaci, dar frumos. L-aș recomanda măcar într-un sens, deși varianta București – Buzău (E85) e la fel de lungă, dar sigur mai rapidă.







Pe traseu este și lacul Siriu, cu barajul de la Siriu și satul cu același nume, din spatele barajului. La dus, l-am văzut doar din mers, că am ratat toate punctele de oprire, dar l-am admirat mai pe-ndelete la întoarcere, romantic, la apus.




Când ajungeți în comuna Berca, începeți să vă uitați după indicatoare de Vulcanii Noroioși sau Pâclele Mari și Mici. Se face stânga pe un drum secundar, pe lângă o grădiniță. După ce se trece podul, în capăt este indicator și de acolo vor tot fi indicatoare la fiecare intersecție. De aici mai sunt cam 13-14km, printre câteva case, dar mai ales printre mulți salcâmi înfloriți. O ultimă intersecție importantă este cea la care un panou indică 2km rămași până la Pâclele Mari. Drumul din stânga merge la așa-zisele Pâcle Mari, cel de înainte duce la celelalte.




Fusesem avertizată că sunt două seturi de pâcle, unele mari și unele mici, și că de fapt cele care sunt numite Pâclele Mari sunt mai mici și invers. Așa că am ales să le vedem mai întâi pe cele cărora li se zice Mari. Așadar, e de reținut: Pâclele Mari sunt mici, iar Pâclele Mici sunt mai mari! Recomand, deci, să începeți cu cele real mai mici. Ca să nu vă derutez prea mult, voi folosi de acum numele oficiale, chiar dacă nu sunt sugestive. Eu recomand să mergeți la ambele, dar dacă timpul vă presează rău, alegeți Pâclele Mici.

Se plătește intrarea la ambele, câte 4 RON / adult / loc. La Pâclele Mari există parcare și restaurant. La Pâclele Mici, parcarea e cu plată (poate era și dincolo, dar eu n-am văzut parcometrul).

Locul ăsta e Raiul fotografilor. Bulbucii ăștia inspiră atâtea cadre, că n-ai mai pleca. Dar nu numai nămolul, ci și întreg peisajul cu dealul galben-argilos înconjurat de dealuri verzi, sau negre, arse.

Am fost avertizați că nu e indicat să atingem nămolul, din cauza conținutului (scăzut, totuși) de radon, gaz radioactiv. Așa că amânați băile de nămol pentru Techirghiol.

Pâclele Mari






Pâclele Mici


La întoarcere, am oprit pentru masa de... a doua masă din zi, la Siriu, la un soi de restaurant, cu terasă și mâncare bună și neobișnuit de ieftină. Am avut un fel de dialog al surzilor cu ospătarul, de altfel chiar amabil.

(Cineva dintre) noi: Cum faceți ciupercile?

El: Da!

Noi: Nu, cum le faceți?

El: Cum vreți.

___________________________

Noi: Cârnăciorii cum sunt?

El: Picanți.

___________________________

Noi: Cârnăciori cu... orez.

El: Nu, cartofi natur.

Noi: [O listă de alte două-trei garnituri]

El: Eu v-am zis ce avem...

___________________________

Nu e că dădea răspunsurile greșite, dar alegea cele mai imprevizibile variante de răspuns.

Am încheiat aventura aproape clișeic cu un superb apus peste Hărman și extrem de potrivita piesă, venită la fix, Metallica – Enter Sandman (Exit light, enter night.).



You Might Also Like

0 comments