Trei săptămâni în Himalaya, virtual

Thursday, May 02, 2013

Trei saptamani in Himalaya, Marius ChivuAseară am terminat de citit cartea lui Marius Chivu – Trei săptămâni în Himalaya. De obicei las ceva timp să rumeg o carte până să-mi aștern în scris părerile. Totuși, de data asta, simt nevoie să scriu recenzia cât sunt încă sub efectul cărții.

Am aflat despre ea acum vreun an, dar am avut două încercări eșuate și, mai de curând, una reușită de-a o cumpăra. Ba chiar am vrut să merg și la o lansare, m-am luptat cu ploaia și dezorganizarea Romexpo, numai că nimerisem un weekend mai devreme decât evenimentul. În schimb, săptămâna trecută am participat la un seminar ținut de Marius (după ce i-am citit cartea simt că-l pot lua la pertú).
Foto: www.humanitas.ro

Zicea el că cei care i-au citit cartea se împart în trei categorii: cei care au fost în Himalaya și vor să retrăiască virtual experiența, cei care vor să ajungă acolo și se informează, sau cei care știu că n-o s-ajungă niciodată, dar vor să știe cum ar fi. Eu zic că mai este și o a patra categorie: bloggerii de călătorii. Sunt cei care citesc cartea înainte să-și dea seama dacă se încadrează în vreuna din celelalte de mai sus. Eu știu sigur că am început s-o caut imediat ce am terminat de citit fragmentul de descriere, cel care e și pe spatele cărții și care e rupt din textul cărții.

Îl redau și eu pentru cei care nu l-au citit și pe care i-am făcut curioși:

Să călătorești încontinuu, fără intenția de a ajunge undeva. Ca stil de viață. Să nu te oprești nicăieri mai mult de o zi, să saluți lumea din mers în timp ce-ți iei rămas bun, niciodată la revedere... Să fii curios și să te miri neîncetat știind că, dacă nu te miri, te rătăcești! Să cauți, să afli o poveste, să spui una, să mănânci aici, să dormi dincolo, mereu dinspre ceva înspre altceva, și drumul să fie însăși destinația în schimbare. (Marius Chivu)

(Spoiler alert!) De aici încolo s-ar putea să vă stric surpriza dacă nu ați citit cartea. Continuarea, pe riscul vostru.

Da, vreau să merg în Himalaya. Da, vreau să am o experiență (reală) de trekking. Da, Marius scrie bine. Astea sunt un fel de răspunsuri la FAQ (Frequently Asked Questions).

Trei săptămâni în Himalaya e povestea reală a celor doi prieteni, Marius și Cătălin, care își propun să traverseaze Thorung La, cel mai înalt pas din lume (5416m). Niciunul din ei nu e sportiv, deci nu face asta for a living, așa că de la un punct (sau până la un punct) cartea poate căpăta și valențe motivaționale, de tipul: asta poate fi și povestea ta!

Sunt descrise tot atâtea experiențe câte peisaje, te trece prin aceleași stări ca ale personajelor, ori poate mai intense, căci la tine anxietatea ia locul adrenalinei. E genul de călătorie care, nu numai că te scoate din zona de confort, dar îți împinge limitele. Și totuși ei plâng plecarea, despărțirea, visează revenirea, iar eu mai am puțin și încep să caut bilete de avion.

Nu vreau să intru în detaliile cărții, sunt totuși două fragmente pe care țin să le comentez.

Totul se întâmplă în stradă. [...] Un jurnalist american spunea că atunci când călătorești într-o țară străină să-ți amintești faptul că nu e făcută să te simți tu confortabil, ci locuitorii ei.

E reacția lui Marius după o plimbare prin Kathmandu. Mi se pare, într-adevăr, foarte important să tolerezi obiceiurile localnicilor, și pe acelea care, în opinia noastră, sunt năravuri, pentru că fac parte din aceeași cultură locală.

Al doilea fragment la care mă refer nu-l redau. E vorba de vreo trei pagini la care am râs cu lacrimi. Norocul meu a fost să le citesc acasă (adică nu la metrou) și să mă pot bucura de ele în voie. Nu vă zic nici paginile, că oricum n-au același farmec dacă n-o parcurgeți integral până acolo. Să-mi ziceți dacă le-ați identificat!

Lectură plăcută!

You Might Also Like

0 comments