Peru (ep.2) Contraste în Lima

Tuesday, April 30, 2013



29 Martie, 2013
Lima, Peru


E 4 jumate dimineața și niciunul din noi nu are somn. Întotdeauna am crezut că diferența de fus orar m-ar afecta de la vest la est, când se pierd orele. Și totuși ni se întâmplă invers, când la București e deja 11 jumate. Așadar, nu putem decât să sperăm că cele 6 ore de somn au fost suficiente să le compenseze pe celelalte 48 de nesomn. Începem să vorbim, să facem planuri până când se luminează și decidem să ieșim la plimbare.

Miraflores, 7am

Când ieșim din hostel ne lovește ceața, din aceea de nu vezi câte etaje are hotelul de peste drum. Mergem pe faleză, dar nu vedem oceanul. Îl auzim, dar nu-l vedem. Avem răbdare, e încă devreme.

Ceața, pe care localnicii o numesc la garúa, predomină în Lima din luna aprilie până la sfârșitul lui decembrie. Legenda spune că aceasta s-ar datora blestemului incașilor asupra orașului când conchistadorii spanioli au cucerit Imperiul Incaș, distrugând orașul Cuzco și stabilind capitala coloniei la Lima. Știința spune, însă, că fenomenul este cauzat de contactul apei reci a Oceanului, venită dinspre Antarctica, cu aerul cald dat de poziția orașului între ecuator și tropic.

Astăzi e Vinerea Sfântă, zi liberă pentru peruani, iar faleza e plină de oameni ieșiți la jogging, la fitness sau doar la plimbare cu câinele. În momentul ăsta mă simt în Occident.

Ne plimbăm și noi prin Parcul Antonio Raimondi, admirăm vegetația și farul învăluit în ceață. Parcă suntem într-o poveste. Dar suntem readuși în prezent de tehnologie: în parc, în Miraflores, avem internet wireless gratuit. Eu profit și dau semne de viață acasă, Cristi e fascinat de peisaj și face poză după poză. Din păcate, tot tehnologia ne-a și creat probleme, astfel că, la un moment dat, am pierdut majoritatea pozelor din acea dimineață.

Miraflores, Lima, Peru

Ne întoarcem la hostel pentru micul dejun. După masă plănuim să mergem în centru, în Plaza de Armas și la Mănăstirea San Francisco. A-propos, toate piețele centrale din Peru se numesc Plaza de Armas sau Plaza Mayor. Mergem pe Av. Jose Pardo până dăm de Av. Arequipa, o plimbare de vreo 15 minute. Intersecția e destul de aglomerată, așa că pare un loc bun de unde să luăm autobuzul spre centru. Intrăm în McDonald’s să schimbăm 100 de soli (~130RON) și cerem o apă, dar suntem refuzați pe motiv că nu ne poate schimba o sumă așa mare. Insistăm, pentru că aveam nevoie de mărunți, dar și pentru că ne e sete, așa că domnișoara își întreabă managerul (?!), iar noi primim în cele din urmă apa și restul.

Trebuie să găsim un mijloc de transport în comun până în centru. Sunt 9km de aici, deci cam departe pentru mers pe jos. Sistemul mijloacelor de transport în comun în Lima nu e tocmai organizat. Există microbuze de cel puțin trei dimensiuni, deci operate probabil de trei sau mai multe firme diferite, numite generic colectivo. Unele au numere, cele mai multe nu. Traseele sunt, eventual, trecute chiar pe mașină, dar asta presupune să știi străzile și cartierele orașului.

Ne vedem nevoiți să apelăm la poliția locală. Nimerim un domn extrem de amabil care se oferă să stea cu noi în stație până vine microbuzul, ba chiar să-i și spună șoarecelui unde vrem să coborâm.

Șoarecele e un termen contemporan cu maxi-taxi, de pe vremea când eram în liceu, și desemnează persoana care taie bilete și încasează banii, dar și care anunță diferitele opriri de pe traseu. Acum denumirea îmi sună ușor peiorativă, dar cred că are legătură cu energia lor debordantă. La fiecare oprire, care înseamnă la fiecare un minut-două, coboară din mașină, strigă traseul de câteva ori, încasează banii, ba mai și fluieră după tânăra sumar îmbrăcată aflată în trecere pe trotuar. Câtă dedicare!

După câteva minute vine microbuzul nostru. E din acela în care nu poți sta în picioare, cu scaune din mușama de culoare maro, crăpată pe alocuri, cu buretele la vedere și cu o boxă veche lângă șofer, înaltă de cel puțin jumate de metru. Suntem divertismentul localnicilor, dar avem și noi distracția proprie.

Colectivo, Lima, Peru

Colectivo, Lima, PeruAjungem, în sfârșit, la locul indicat de polițist, de unde mai avem de mers pe jos cam 5 minute, stilul treci un pod, înghiți un nod și ajungi la destinație. Tocmai am pășit în altă Lima. De altfel, se și spune că Miraflores nu e Lima, iar în trecut nici nu era. Atragem din ce în ce mai multe priviri, străzile sunt pline de vânzători ambulanți și tot mai aglomerate pe măsură ce ne apropiem de piață. Sunt câini vagabonzi, ceea ce nu-mi aduc aminte să fi văzut în Miraflores, nu că n-aș fi obișnuită cu ei din București. Oamenii duc în mână câte o figurină din plante uscate, care pare să aibă legătură cu Vinerea Sfântă.

În piață e o mare de oameni în fața Catedralei. Noi am fi vrut să vizităm Mănăstirea San Francisco și catacombele ei, menționate pe toate tripadvisor-urile, și credeam că ceea ce vedem în față e însăși Mănăstirea. Nu era. E Catedrala din Lima, unde este înmormântat Francisco Pizarro, cuceritorul Imperiului Incaș. Facem o plimbare prin piață, ne apropiem de Catedrală și chiar reușim să-i zărim interiorul. În stânga e Palatul Guvernului.

Catedrala din Lima, Peru

Nu pare o zi potrivită pentru vizitat mănăstiri sau catedrale, așa că decidem să plecăm din nou spre plajă. Reușim să găsim drumul de întoarcere fără ajutor. Deja suntem inițiați. Ne oprim din când în când să analizăm oferta vânzătorilor ambulanți și mâncăm niște fructe despre care (nici acum) nu știm ce sunt. Nimerim un bulevard, ceea ce ne ajută să găsim repede un colectivo spre Miraflores.

E ora prânzului, așa că mergem să testăm faimosul și mult lăudatul ceviche. Acesta e un fel de mâncare pe bază de pește și/sau fructe de mare marinate în zeamă de citrice. Cristi deja presimte că n-o să-i țină de foame, iar mie mi se pare că e puțin porumb la atâta pește. Dar e gustos, mai ales cel cu fructe de mare.

Ceviche - Lima, Peru

Restul după-amiezei îl petrecem pe plajă, admirând valurile și surferii, iar mai târziu, la o bere Cusqueña de Trigo, admirând parapanterii și vegetația din Miraflores. Să vă mai spun că e cea mai bună bere din lume?

Miraflores, Lima, Peru



Miraflores - Lima, Peru



Bere Cusquena - Lima, Peru





La 9 jumate seara avem autobuzul spre Ayacucho. Biletele le-am cumpărat online, cu două luni înainte. Trecem pe la hostel să ne luăm rucsacii și ieșim la bulevard să căutăm un taxi. Găsim unul destul de repede. E un tânăr vorbăreț, ambițios să converseze în engleză și chiar îi iese. E indignat de creșterea prețurilor în Lima, probabil și din cauza (sau datorită) turiștilor, totuși fără să-și îndrepte frustrările spre noi. Ajungem la autogara Cruz-del-Sur, șoferul încearcă o primă intrare în terminal, dar suntem direcționați către o alta. Ajungem și la cea de-a doua, unde ni se zice: Terminalul e închis. E Vinerea Sfântă...

Va urma...

Practic

Colectivo: dus – 2 x 2PEN, întors 2 x 1.25PEN = 6.5PEN (~2.5USD)

Taxi hostel – terminal Cruz-del-Sur: 12PEN (~4.65USD)

Mai multe detalii practice despre călătoria în Peru găsiți în Ghid practic pentru Peru.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte episoade din seria Peru
(1) Drumul
(3) Aventuri în Ayacucho
(4) Wari, Pampa de la Quinua și satul Quinua
(5) Din munți în deșert, de la agonie la extaz
(6) Cusco, o gură de oxigen rarefiat
(7) Spre junglă, pe drumul care dispare de pe hartă
(8) În sfârșit, jungla
(9) Din junglă, spre Cusco, pe drumul… care drum?
[video]
Jungle (wild)life
Happy people in Peru
Machu Picchu în 43″

You Might Also Like

1 comments

  1. […] Alte episoade din seria Peru (1) Drumul (2) Contraste în Lima (3) Aventuri în Ayacucho (4) Wari, Pampa de la Quinua și satul Quinua (5) Din munți în deșert, […]

    ReplyDelete