Călătoresc fără să demisionez!

Tuesday, December 11, 2012

Calatoresc fara sa demisionezÎn ultima vreme, dau tot mai des peste povești despre ideea de a-ți abandona viața monotonă de angajat 40 ore/săptămână și să pleci în lume. Un fel de a-ți lua lumea-n cap. Dacă ai și ceva bunuri materiale (casă, mașină) de vândut, povestea devine cu atât  mai interesantă. Se tot inoculează ideea că îți irosești viața muncind, în loc să trăiești doar pentru tine, de exemplu să călătorești.

Toate poveștile astea au câteva adevăruri ascunse. Cei mai mulți dintre cei care o fac nu au mai nimic de pierdut în momentul deciziei; fie sunt proaspăt absolvenți de școală ce nu au reușit să intre în câmpul muncii înainte de a se demoraliza, fie și-au pierdut locul de muncă și profită de pauza neașteptată, fie din asta câștigă, adică orice călătorie e o pagină de CV, fie...

Am avut curiozitatea să caut ce zice internetul despre travelling without quitting your job (călătorește fără să demisionezi). Din primele 10 rezultate, unul e irelevant, doi pun problema fără a polariza, cinci te îndeamnă și, eventual, învață cum să demisionezi și să călătorești, unul îți dă 5 motive să n-o faci iar altul, cel mai util probabil, prezintă tips&tricks despre cum să călătorești fără să-ți părăsești serviciul. Rezultatele căutării similare din română sunt toate irelevante, dovada că e o idee pornită de la vest la est.

Sunt mai multe motive pentru care recomand să vă gândiți bine înainte să vă dați demisia ca să plecați în lume. Nu le număr, că mi-e frică să nu iasă vreo cifră fatidică.

Dar înainte de a continua, să mă justific. Nu scriu pentru aprecierea colegilor de muncă sau a șefilor. Colegii nu mă citesc (din câte știu eu). În plus, mie însămi mi-a trecut de nenumărate ori ideea asta prin cap. Poate de asta și scriu articolul, să am ce lectura pentru întoarcerea la realitate.

De ce să nu demisionez eu?

Pentru că lucrez în cercetare și îmi place să cred că munca mea contribuie la evoluția globală, pe ramura tehnică. Acum chiar sper că nu mă citește șeful, să nu vină să mă contrazică.

Pentru că în domeniul meu (vezi Despre noi), un an sau mai mulți de absență e ca și cum ai lua-o de la capăt.

Pentru că suntem puțini în domeniu.

Pentru că îmi plătește dorințele și plăcerile, deci și călătoriile.

Și nu în ultimul rând, pentru că-mi place ce fac. (Dacă totuși mă citește...)

Motive să nu demisionați voi

Dacă vi se potrivesc cele de mai sus, una sau mai multe.

Dacă firma vă asigură business trip-uri (adică delegații) prin lume. Vă poate trimite în destinații pe care nici nu v-ar fi trecut prin minte să le vizitați altfel, pe banii lor. Dacă locurile mai vin și cu surprize plăcute, cu atât mai bine.

Ce am observat eu din călătoriile mele de până acum, când mă întorc acasă am un sentiment de relaxare. E drept, are legătură cu cele prea puține zile de concediu, așa că fiecare excursie se transformă într-un maraton. Deci, da! Și eu mi-aș dori mai multe zile de concediu și vreo 3 de weekend.

Totuși, am senzația că la un moment dat simți nevoia să te oprești. Și ce faci când te oprești? Trăiești aceleași sentimente de vinovăție că îți irosești viața, numai că de data asta stând. Îți dai seama că îți lipsește familia, un anturaj de prieteni, acum componenta socială s-a rupt de cea afectivă. Cunoști mulți oameni, toți diferiți, dar surprinzător de mulți ți se aseamănă, și totuși nu te poți lega de ei, decât dacă întrerupi ce ți-ai propus.

Dorința asta pe care o avem periodic de a lăsa totul și a pleca e de fapt dorința de a trăi în prezent toate momentele frumoase ale viitorului.

Închei argumentul cu un citat din singurul rezultat din cele 10 care îți dă motive să ai o viață statornică.

”The art is not in creating adventure and meaning while on an adventure. The art is creating an insanely meaningful and exciting life while living your day to day life.”

You Might Also Like

10 comments

  1. Decizia depinde de fiecare individ in parte si de situatia lui: de varsta, de cat de mult ii place sau nu ceea ce face, de responsabilitati, de familie, de curaj si de ce nu de cat de multumit esti sau nu de viata ta.
    Unii poate chiar au nevoie de o asemenea experienta pentru a se redescoperi sau a descoperi lumea. Altii nu. Sau poate altii ar avea nevoie, ar vrea, dar nu pot. Daca ai o familie, copii, nu iti prea poti lua lumea in cap cand vrei tu :)).
    Mie personal nu-mi plac experientele acestea extreme. Prefer sa gasesc un echilibru in toate. Poate la 20 de ani da, dar acum nu. Lucrez, am o familie si calatorim impreuna cat putem de des. Si e perfect.

    ReplyDelete
  2. Salutare! Nu rezonez cu „măcar jumătate din cele de mai sus”. Rezonez cu totul :D
    Mai sunt câteva argumente pentru a nu-ţi abandona total viaţa pentru călătorii. Şi cel mai puternic argument cred că este chiar plăcerea de a călători (ştiu...aparent e paradoxal). În momentul în care eşti mai tot timpul în călătorii, ajung să se confunde câteva noţiuni cum ar fi „acasă” si „afară” (una devine cealaltă). Şi tu, tot fiind pe drum, ajungi să nu te mai simţi chiar ca într-o călătorie. E incredibil cât de mulţi oameni (sau poate nu chiar atât de mulţi...) subestimează puterea obişnuinţei. Înainte de fiecare călătorie eu simt un fior plăcut şi o atracţie irezistibilă către locul (sau locurile pe care mi le-am propus). Păi ce fior aş mai avea eu dacă aş fi in călătorie de câteva luni şi aş fi obişnuit să văd în fiecare zi (sau măcar la câteva zile) locuri noi? M-aş obişnui rapid cu ele şi unele poate chiar mi s-ar părea banale.
    Cred că revenirea de fiecare dată acasă este importantă tocmai pentru păstrarea acestui fior (bineînţeles că aici e vorba de cei care-l au atunci când călătoresc). Într-adevăr, cu toţii ne-am dori ceva mai mult timp pentru călătorii pe parcursul unui an. Aici au avantaj cei care călătoresc şi în interes de serviciu (pe lângă concediul standard). Iar daca lucrezi într-o agenţie de turism...cu atât mai bine :)

    ReplyDelete
  3. Desigur ca depinde de individ, unora poate sa le salveze viata o astfel de decizie. Dar exact echilibrului de care zici tu vroiam "sa-i fac reclama", ca e o idee neglijata in ultima vreme.

    ReplyDelete
  4. Ma bucur ca rezonezi. :) Si mie imi place entuziasmul dinaintea fiecarei plecari. Daca, pe parcursul unui an, le aranjez la intervale regulate, imi ocup timpul dintre ele cu amintiri si povestiri despre alea trecute si cu planuri pentru alea viitoare.

    ReplyDelete
  5. Frumos spus! :)
    Si ma bucur ca ai deschis acest subiect.

    E un pic ciudat ca peste tot gasesti aceleasi sfaturi...

    ReplyDelete
  6. Merci! :)
    E un val. Va urma si valul celor care se intorc dintr-o asa experienta. Sa vedem ce ne povestesc. :)

    ReplyDelete
  7. Eu dacă aş putea să trăiesc din călătorit mâine aş demisiona îndiferent ce job aş avea. Tot timpul i-am invidiat pe cei care au emisiuni despre călătorii pe Travel Chanel, Discovery, National Geographic etc şi care călătoresc şi mai sunt şi plătiţi pe deasupra. Cred că îi cel mai tare job din lume. Dacă aş avea de ales între un astefel de job şi să fiu preşedinte aş alege partea cu călătoritul...

    ReplyDelete
  8. Da, inteleg "de unde vii". :) Mi-a trecut si mie de multe ori prin minte, dar eu nu cred c-as putea-o face mai mult de un an. Si apoi, ce? Desi suna tentant, cred ca mi s-au mai schimbat prioritatile.

    ReplyDelete
  9. Dacă subiectul a rămas deschis, vin şi eu cu ideile mele :)

    Corect, este un "val" acum, tot mai mulţi îşi dau demisia şi vor să călătorească. Personal, mi-am dat demisia de foarte multe ori până acum, încă dinainte de a fi travel blogger, din diverse motive (câteodată erau şi călătoriile la mijloc). Acum, în cazul meu, poate e şi structura psihică de vină, sunt setat să plec cât mai departe de casă, fie cu munca, fie de plăcere şi nu am dor de casă sau de cei apropiaţi. Am dor de ducă :)

    E normal ca aceste idei să vină din vest, noi nu avem experienţă în călătorii. Cei mai mari şi mulţi călători din ziua de astăzi provin din fostele imperii, cei care şi-au apărat nevoile şi neamul încă sunt greu de clintit de acasă. Nu spun că e bine nici să călătoreşti non-stop, dar nici să nu ieşi din cercul tău strâmt. E bine să existe un echilibru şi ai făcut foarte bine că ai pus pe tapet ideile de mai sus.

    Nu zic, poate în curând voi scrie şi eu un astfel de articol sau unul in care voi îndemna oamenii să-şi ia lumea în cap! Viaţa ia uneori întorsături neaşteptate :)

    ReplyDelete
  10. Subiectul e deschis, ca nu are termen de valabilitate. :)
    Si eu am dor de duca, dar si din ala de ai mei sau de casa. Aa, si evident ca trebuie sa fie un echilibru, iar eu am pretentia ca am iesit din cercul meu stramt, ca altfel nu stiu ce-as mai cauta sa am blog de calatorii.
    Anyway, astept sa scrii articolul, ba chiar promit sa si comentez. :)

    ReplyDelete