Cum era să pierd trenuri

Friday, November 16, 2012

Unui om normal, i se întâmplă din când în când lucruri anormale. Unui om altfel, i se întâmplă astfel de lucruri anormal de des.

Un om normal care călătorește are din când în când aventuri în legătură cu mijloacele de transport. Eu le am anormal de des.

Povestind cea mai recentă întâmplare a mea, despre cum era să pierd trenul, cineva mi-a spus: Ar trebui să scrii undeva și peripețiile astea. Ei, și unde ar fi mai potrivit decât pe blog? Altcineva îmi spunea că poate toate astea ar trebui să-mi dea de gândit, n-or fi numai sistemul sau astrele de vină.


Sursa: www.dancersamongus.com

Așadar, revin la ultima mini-aventură, marca CFR România. Planul era să ajung de la București la Iași, într-o joi seară, cu trenul de 17. Nu am reușit să-mi iau bilet până în ziua de plecare, în ideea că oricum îmi iau de pe internet. Ceea ce uitasem eu e că biletele online se pot cumpăra doar cu cel puțin 24h înainte de plecare. Buuun, trebuia să iau în calcul 10 minute în plus. Teoretic, le-am luat în calcul, practic le-am scăzut din celelalte rămase pentru drumul până la gară. Așa că, tot la 16:15 am plecat din birou.

La 16:5* eram în gară. M-am dus la un automat, biletul meu nu se mai vindea. Am făcut o mișcare de 360 grade, toate casele aveau cel puțin 3 oameni. Fug la tren! Citesc panoul de plecări, nu-i. Iau la rând peroanele, nu-i. Întreb la ghișeul de informații: Trenul de 17 spre Iași a plecat? Doamna se uită la ceas (!!!) și-mi zice: O fi plecat, că-i fix. Îmi venea să-i zic multe, că doar informații după ceas pot să-mi iau și singură, dar nu era timp de revolte, așa că-i zic: Nu e fix, e fără un minut, iar de 3 minute alerg eu pe aici căutând trenul. Ea: Încercați la peronul 10, atunci. Un număr! Asta e tot ce aveam nevoie.

Când ajung la peron, din nou surpriză: era trecută destinația Suceava. Surprinzător de repede s-au făcut conexiunile în mintea mea, dându-mi seama că la un moment dat pe traseu trenul se desprinde, parte din vagoane merg la Suceava, parte la Iași. Din nou, fug, căci trenul nu plecase încă. Deja omul cu uniforma făcea semne de plecare, așa că l-am întrebat tocmai pe el dacă-i trenul de Iași, să fiu sigură că nu-l lasă să pornească. Promit să nu mă urc niciodată într-un tren în mișcare! Nu pornise, așa că m-am urcat.

A fost prima dată când m-am urcat într-un tren fără bilet, auzisem totuși că se poate plăti și nașului, dar nu știam cât de mult în plus. Aah, am omis ceva. Între conversația de la ghișeul de informații (valoroase) și fuga mea spre peron am reușit să scot și ceva bani de la bancomat, că altfel n-aș fi avut suficienți pentru bilet. Rămâneam pe la Vaslui...

Pentru cei care nu au trecut prin așa ceva, dar presimt c-o vor face, dau și cifrele. Înloc de 106 lei cât ar fi costat de la ghișeu, am dat 120. La control nu am avut probleme, ba chiar am auzit mai târziu o conversație în care li se explica unor călători că ceea ce au de plătit nu e amendă, ci bilet la preț mai mare. Așa, de principiu.

Peripeții cu trenul am mai avut și mai de mult, de exemplu când mă întorceam acasă din Elveția, de la Lausanne. Trebuia să iau trenul până la Geneva, de unde aveam avionul pentru București. Plecam de la căminul studențesc, lăsasem cheia în cutia poștală și coborâsem cu toate bagajele jos, să caut/chem un taxi. Era 5am. Taxiuri nu erau, așa că m-am apucat să caut fițuica pe care scrisesem un număr de telefon. Desigur că n-o mai găseam. Pentru acces la internet, în cămin, nu mă mai puteam întoarce, că nu mai aveam cheie. Așa că am căutat muuult (cel puțin așa mi s-a părut), până am dat de hârtie. Am sunat și am plecat spre gară. Am fugit, din nou, spre peron, unde am fost foarte fericită să găsesc trenul. De data asta aveam biletul luat dinainte. M-am urcat și în câteva secunde a pornit.

O singură dată am pierdut trenul, l-am văzut cum pleacă din fața mea, dar atunci fusese vina avionului care plecase cu întârziere de vreo 3 ore.

Peripețiile cu avionul, data viitoare...

You Might Also Like

0 comments