Un coaster, o poveste: KEX, cel mai cool hostel!

Wednesday, October 24, 2012

Articolul face parte din seria Suveniruri de colecție.

Despre hostelul KEX, din Reykjavik (Islanda) am vrut de muuult să vă povestesc, dar n-a intrat în grilă până acum. Mă folosesc de o scurtă întâmplare, despre cum ne-am completat colecția de coastere cu două coastere care nu sunt coastere, ca să ajung la povestea hostelului de pe malul Atlanticului.


KEX nu este doar hostel, ci și unul din localurile cele mai apreciate și frecventate din Reykjavik, în mod deosebit în serile de jazz sau rock live. Are bucătărie, bar, lounge, un demisol multifuncțional, o terasă construită din euro-paleți și vedere către oceanul Atlantic și coasta muntoasă a Islandei, pentru care unii ar plăti mult.







Eram în ultima după-amiază de vacanță în Islanda, în Reykjavik, la hostel. Luasem cina și mergea numai bine o bere. Nehotărâți fiind, tipul de la bar (despre care am aflat apoi că e unul din manageri) s-a oferit să ne ajute, dându-ne să degustăm două dintre berile lor negre aduse din nord, de la Akureyri, un stout și un bock. Bune! Am rămas la bock.


Lângă bar, văzusem o ladă de plastic plină de cartoane pătrate scrise cu Bingo! și multe cifre, care nouă ne arătau a coastere. Așa că, după experiența cu degustatul berii, am prins curaj și am întrebat ce-i cu ele, și dacă putem lua și noi unul. Erau de fapt cartoane de Bingo, după cum scria și pe ele, dar n-a fost nicio problemă să luăm și noi două, pentru colecție.


Și dacă tot am ajuns la întâmplări cu islandezi, să vă spun câteva impresii despre ei. În primul rând, mi-au plăcut mult, în cele câteva ipostaze în care i-am putut observa: manageri de hostel, chitariști sau simpli oameni ieșiți pentru o seară socială. Sunt calmi (în Islanda nu se claxonează), sociabili, cu spirit tânăr și, în general, firi de artiști. Ah, și bărbații islandezi poartă barbă, iar unii ar zice chiar că arată bine. De altfel, nici fetele nu trec neobservate.

Revenind la hostel, KEX înseamnă biscuit. De ce biscuit? Pentru că hostelul a fost amenajat tocmai într-o fostă fabrică de biscuiți, ale cărei vagi urme încă se mai văd. E amenajat vintage, cu obiecte adunate de peste tot și bine potrivite împreună. Ceea ce-mi amintesc de la mesele de la hostel, în afară de mâncarea foarte bună și pâinea coaptă în casă, e că nu erau niciodată două farfurii sau tacâmuri la fel.






Ne-am simțit foarte bine la KEX, e mult mai mult decât un hostel, e o experiență în sine.

You Might Also Like

0 comments