Croația: Lacurile Plitvice, mai turcoaz ca peruzeaua

Friday, October 12, 2012

Încheiasem prima parte despre Croația cu promisiunea sau măcar speranța că urma o zi mai bună. Fără să mai prelungesc suspansul, a fost o zi minunată.

Așadar, lacurile Plitvice. Le mai văzusem în albumele foto ale celor care au fost înaintea mea și le pusesem pe lista nescrisă de locuri de văzut. Iar când am decis ca ruta de turneu să treacă prin Croația, mi-au revenit în memorie pozele.

Lacurile, împreună cu pădurile ce le înconjoară, au fost amenajate ca parc natural închis, cu două intrări și parcare cu plată la fiecare. Și intrarea în parc se plătește, fie pe o zi, pe două sau pe o săptămână (da, e atât de întins încât sunt activități de o săptămână). Parcul are un relief carstic, muntos, cu lacuri cascadate și încărcat de vegetație.


Prima reacție a fost de uimire față de întinderea parcului, și a lacurilor în mod deosebit, fiind, de altfel, și cel mai întins parc natural al Croației. E aceeași reacție pe care am avut-o în fața cascadelor din Islanda. Văzusem poze, dar mi le imaginasem la scară mult mai mică. Știu că frumusețea nu are dimensiuni, dar, inevitabil, grandoarea te copleșește.



A doua reacție, culoarea apei, cel mai frumos turcoaz pe care l-am văzut vreodată. Practic, e referința de turcoaz. Calcarul din apă, mineralele și algele sunt cele care contribuie la efectul coloristic, iar o zi senină ajută, cu siguranță. Plantele acvatice sau trunchiurile de copaci căzute în apă ajung să se solidifice prin depunerea de calcar, dând naștere unui peisaj în continuă transformare. Păstrăvul se află aici în mediul lui natural, dar nu e singura specie care populează apele.



Parcul este bine împărțit și semnalizat pe diverse trasee. Pentru cel pe care l-am ales, am luat un vaporaș pentru a traversa lacul, au urmat câteva ore pe jos, cu opriri de odihnă și contemplare, iar pentru final a rămas autobuzul să ne ducă în punctul din care am plecat.




Mai departe, pozele spun mai mult decât aș putea eu descrie. Eventual, câte o completare, acolo unde se cere.

Comuniunea om-natură?


Analizam relieful calcaros. Mai exact, ne uitam ce-i în groapă. Ah, și copacul cu rădăcina în aer.


O alee „trunchiată”.











Va urma...

You Might Also Like

0 comments