City-break în Sighișoara

Tuesday, October 09, 2012

Când auzim de city-break ne-am obișnuit să ne imaginăm o scurtă excursie de weekend, sau una mai generoasă de o săptămână, într-un oraș european, poate chiar o capitală. De data asta city-break-ul de care vreau să vă povestesc e mai aproape, mai accesibil și e un exemplu care vrea să susțină o idee: city-break în România, de data asta în Sighișoara.


Când a apărut ideea (veți citi la sfârșit de ce "a apărut" și nu "mi-a venit") de a scrie un articol despre o escapadă într-un oraș românesc, Sighișoara a fost prima opțiune. E simplu: e fotogenică, e în mijlocul naturii și are poveste. În plus, are elementele unei excursii de weekend. E un oraș mic și e situat în centrul țării, deci relativ aproape de orice altă locație românească. Se vizitează la pas lent; la pas, pentru că centrul istoric se întinde pe o suprafață mică, și lent pentru că e pe dealuri, dar mai ales pentru că merită savurată.


Și dacă tot am ajuns la savoare, încep poveștile cu prăjitura pe care am savurat-o la una din cele mai liniștite și cochete terase ale Sighișoarei: Casa Cositorarului. Erau primele ore de plimbare prin oraș, într-o sâmbătă dimineață, care nu putea începe altfel decât cu un impuls de energie: o cafea și o prăjitură. A fost cel mai potrivit loc din care să pornim plimbarea. A trebuit totuși să mai facem un detour pe la cazare, că uitasem tocmai aparatul foto. Așadar, nu vă pot ilustra locația, dar am găsit site-ul lor: www.casa-cositorarului.ro.

Obiectivele orașului au început să ne iasă în cale unul câte unul, mai întâi turnul cu ceas, apoi Biserica Mănăstirii, Scara școlarilor și Biserica din deal.

Simbol al orașului, Turnul cu Ceas a fost construit în secolul al 14-a pentru apărarea porții principale a cetății. Are 64m înălțime, iar forma actuală i-a fost dată la reconstrucția de după incendiul de la 1676. Ceasul este, cum altfel?, elvețian.


Turnul a fost o vreme sediul primăriei, până în sec. 16, iar de la sfârșitul sec. 19 funcționează ca muzeu de istorie. În opinia mea, cea mai interesantă secțiune a muzeului se află la etajul 4, unde poate fi văzut și analizat mecanismul ceasului.


Odată ajunși în turn, se deschide panorama asupra Sighișoarei.



Când am vrut să vizităm Biserica Mănăstirii, întâmplător era programat un concert de orgă, așa că ne-am putut bucura și de câteva minute de cultură. Din păcate povestea concertului era spusă doar în germană, așa că pentru interpretare am dat liber imaginației.


Mai târziu, am refăcut pașii elevilor de demult, urcând treptele scării acoperite, către Școala și Biserica din deal. Tot în deal, am avut și o surpriză: o căsuță ca din povești. Deja începusem să imaginez scenarii, cum ar fi să locuiești într-un loc atât de liniștit, cochet, și totuși izolat de civilizație.



La început de vară, în primele zile din iunie, Sighișoara era liniștită și aerisită, de abia începând să se reînvețe cu valul de turiști. Vârful de forfotă e, cu siguranță, perioada festivalului, la sfârșitul lui iulie. De altfel, festivalul medieval e cel care i-a adus popularitatea printre străini, și nu numai. Eu nu am avut experiența asta, dar e pe listă.

Călătorilor mai activi le recomand și câteva locuri, respectiv activități, în afara orașului, dar nu la mare distanță. La 5km de Sighișoara este domeniul Daneș, cu han, pensiune, restaurant, dar mai ales, cu centru ecvestru. Acolo am avut prima mea lecție oficială de echitație! Eu am admirat colecția impresionantă de cai, iar cei mici probabil ar fi încântați de cei câțiva ponei. Mai multe detalii găsiți aici: www.dracul.ro.

În aceeași direcție, dar la 8km de oraș este rezervația de stejari multiseculari de la Breite. În limba sașilor, Breite înseamnă întindere. Rezervația are cea mai mare colecție de stejari multiseculari din Europa Centrală și de Est. Vârsta celor mai bătrâni se pare că ar fi de 800 de ani, dar cei mai mulți dintre ei se găsesc pe platou de 350-400 ani. În anul 2000 ea a fost declarată rezervație naturală.



Cu ani în urmă, pe platoul Breite, avea loc o sărbătoare câmpenească, tradiție respectată atât de populația germană a locurilor, cât și de români. Este atestat documentar că în anul 1900 românii au ținut sărbătoarea chiar de Rusaliile pe vechi. Am păstrat și noi tradiția zonei cu o miniatură de sărbătoare câmpenească - un picnic românesc.


Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a promova ideea de petrecere a unor city-breakuri în România. Un mare număr de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă și vă recomand să le citiți.

Cu voia voastră, primul pe listă, orașul natal: I's Blog: Iași.
Imperator: Sibiu, Sighișoara, Brașov, Oradea și Alba-Iulia.
Plăcerea-de-a-călători: Târgu-Mureș.
LumeaMare: Sibiu.
Hai-la-bord: Brașov.
Viajoa: Câmpulung-Muscel.
TravelGirls: Galați.
Calator sau Turist: Craiova.
Ciprian Caraba: Tulcea.
Turistu: Piatra Neamt.
Trans-ferro: Sinaia.
TravelWithASmile: Brasov.
Turismmarket: Romania.
Elena Ciric: Braila.
Bialog: Sf. Gheorghe.
Lipa-lipa: Eforie.
Aliceee-traveler: Cluj.
Travelbadgers: tot Sighișoara.
Petruș: București.
Laura și Apollo: Alba-Iulia.
Hai-hui stangaci: Constanta.

You Might Also Like

6 comments

  1. Sighisoara este una din destinatiile mele preferate de vacanta din Romania...desi recunosc n-am mai fost de ceva ani...dar voi recupara cu prima ocazie. Este un orasel fascinant.

    ReplyDelete
  2. Casa Cositorarilor cu ale lor prajituri delicioase si terasa de vis!! De fiecare data cand ajung in Sighisoara ma opresc pentru o cafea si ceva dulce la ei.

    De rezervatia de la Breite nu stiam, numai buna de pus pe lista cu locuri de vazut data viitoare cand ajung prin zona.

    ReplyDelete
  3. @Larisa: E intr-adevar fascinant!

    ReplyDelete
  4. @Adriana: Numai bine ti-am mai dat un motiv sa treci pe la Casa Cositorarilor. Daca tot esti in drum cand mergi sa vezi rezervatia Breite... :)

    ReplyDelete
  5. Să vă povestim ceva despre Casa Cositorarilor:

    Pe lângă faptul că ne oprim de fiecare dată acolo pentru a savura un ceai, o cafea sau o prăjitură, acum o lună ne-am pomenit cu o pisică printre mese care ducea în bot un șoricel proaspăt prins. S-a instalat confortabil sub una din mese și a început "să servească" din el ca un client obișnuit. Atenționată, ospătărița a ridicat din umeri spunând că este mâța casei și nu poate fi deranjată, e tratată la fel ca un client obișnuit, ba mai mult - vine când vrea, se plimbă pe unde are chef și poate aduce șoricei dacă în felul ăsta e fericită.

    Sper că mica povestioară nu vă va împiedica pe viitor să mai dați o tură pe la Casa Cositorarilor ... prăjiturile sunt excelente :)

    ReplyDelete
  6. @TravelBadgers: Cand am fost prima data, era pisica pe scaun, la terasa. Dar dormea asa frumos... :)

    ReplyDelete