Win, fail, fail, fail... în Irlanda (1)

Tuesday, August 07, 2012

Revin cu povești din Irlanda.

Vestul Irlandei, cu orașul Galway, Cliffs of Moher, Aran Islands sau ținutul Connemara, concurează Dublinul la popularitate turistică. Așadar, le-am inclus și noi în planurile de călătorie.

Am plecat din Ghleann Cholm Cille cu gândul să oprim pentru o plimbare și masa de prânz în orășelul Sligo, despre care citiserăm că e printre puținele care și-au mai păstrat aerul medieval. Prin ploaie, concentrați să găsim un local care să prepare ceva mai complex decât sandwich-uri, n-am zărit foarte mult din arhitectura orașului. Totuși, înfometați, dar mai ales însetați cum eram, am observat altceva: o apă curgătoare pe care noi am numit-o, sugestiv, râul Guinness.



Destul de repede am gasit și un pub cu un meniu generos, locul unde am mâncat cea mai bună supă din Irlanda și unde am descoperit Bulmers, un cidru tradițional irlandez. Consider toate cele de mai sus un câștig și continuu povestea.

În mașini, suntem din nou pe drum, cu hărțile și cartea Irlanda în față, hotărându-ne pentru următoarea oprire. Era timpul să vizităm un castel, căci ce-ar fi o excursie în Irlanda fără castele? După câteva imagini și câteva rânduri citite în grabă înainte de plecare, castelul Ashford părea o bună alegere. Un singur dubiu ne rămăsese: este vizitabil?

Deși eram 5 oameni la 3 hărți, am ratat prima ieșire din drumul național, spre castel. Totuși, pe aceeași hartă am găsit și drumul alternativ, așa că am decis să nu ne întoarcem. Ne apropiam de această a doua varianta de traseu așa că stăteam mai atenți decât la prima încercare. Surpriză: drumul era blocat și deviat. Am cerut îndrumări de ocolire, le-am primit, dar greșit. Ne-am întors în același punct. Mai facem o încercare, din nou eșuată, așa că schimbăm direcția spre Galway. Astfel am bifat primul eșec. Consolarea a venit ceva mai târziu, când am descoperit că Ashford nu e tocmai obiectiv turistic, ci transformat în hotel de lux și local de evenimente socio-culturale.


În Galway ne-am învârtit o vreme până am ajuns la locația de cazare și n-am fost tocmai încântați de ce-am găsit. Rezervasem 7 locuri într-o cameră de 8, cu paturi suspendate, pe minim de suprafață, cu iz cam neplăcut și cu cel de-al 8-lea pat ocupat de un străin. Mă aștept să fi fost el cel speriat, că a nimerit într-o cameră cu 7 inși gălăgioși, ce vorbesc o limbă străină lui. Cu toate acestea a părut să aibă un somn liniștit, ceea ce nu pot spune și despre o parte din noi.



Ca să petrecem cât mai puțin timp în cameră, am fugit spre zona de pub-uri a orașului. Am găsit un local cu atmosferă frumoasă, asta ca să mai înmuiem amintirea despre Galway. Chiar și așa, pe măsură ce se apropia ora de retragere în vastele apartamente, regretam toate filmele horror pe care le-am văzut vreodată. Am supraviețuit nopții, dar am numărat cel de-al doilea eșec.

A doua zi, o nouă zi, un nou început. Va urma...

You Might Also Like

2 comments