Win, fail, fail, fail... în Irlanda (2)

Thursday, August 09, 2012

Din nou la povestea celor trei eșecuri din vestul Irlandei, cu ultimul din listă.

Aveam planuri mari pentru vestul Irlandei, între care Cliffs of Moher (Stâncile Moher) și Aran Islands (Insulele Aran), dar vremea nu părea să se alinieze planurilor noastre. Ne-am trezit, în aceeași cameră tristă de hostel, cu sunetul strident al ploii care ne anunța că e cazul să reorganizăm excursia. Așadar, am abandonat insulele, dar am păstrat pe listă stâncile și un castel, oricare. Undeva pe traseul între Galway și Cliffs of Moher se află Dunguaire Castle, despre care citisem că ar fi cel mai fotografiat castel al Irlandei. Mi-am zis că trebuie sa fie cu adevărat deosebit dacă a inspirat atâția artiști.

În parcarea aflată la vreo 100m după castel am găsit două case construite după modelul tradițional al caselor irlandeze cu acoperiș din paie. E o arhitectură tot mai rară, chiar și în zonele rurale ale Irlandei.


Am traversat strada și am ajuns la castelul Dunguaire. E într-adevăr fotogenic. Cel puțin îl recunoșteam ca fiind același din poze, cu o singură excepție: părea mai degrabă o miniatură a originalului. Intrai în curte și se termina brusc, de unde și reacția la unison a grupului: Atât?



I-am făcut și noi vreo două poze, ne-am plimbat prin curte și în afară, am bătut la o ușă, dar nu ne-a deschis nimeni așa că am încheiat repede vizita la castel. Totuși nu e încă întâmplarea care să bifeze ultimul eșec.




Se oprise ploaia și aveam speranțe să vedem faimoasele stânci Moher. Dar când e să-ți meargă rău... îți va merge. Pe măsură ce ne apropiam de locație, ceața era tot mai deasă, fără intenția de a se risipi curând. Am fost, deci, nevoiți să renunțăm și la Cliffs of Moher – eșecul al treilea, ultimul din listă.

Asta e ceea ce am pierdut.


Resemnați, dar nu în totalitate, ne îndreptam fără prea mult elan spre Dublin. Totuși, ne rămăsese gândul la stânci, așa că, imediat ce am ieșit din ceață, am cotit pe un drum de țară, poate, poate vedem vreun peisaj spectaculos. Am oprit oarecum pe marginea unui hău, dar prea multe nu vedeam. Imediat aveam să descoperim că suntem pe proprietate privată și că am face bine să ne mișcăm. Doamna de la geamul casei lângă care am parcat nu părea dornică de musafiri. Ne-am acceptat soarta și am plecat spre Dublin.


Partea asta a excursiei n-a fost tocmai sub semnul norocului irlandez, dar a avut cu siguranță farmecul ei.

You Might Also Like

4 comments

  1. Nu stiu daca mai urmeaza si partea a-3a, dar 'fail, fail, fail' mi-aduce aminte si de faza din Luas, cu Irene si urechiusele (sau cum s-or numi) Taniei :)))

    ReplyDelete
  2. Da, da, imi aduc aminte. Asta m-a inspirat :)

    ReplyDelete
  3. daaaa, urechiusele Irenei :) trebuie sa mai mergem neaparat sa i le si dau ;))

    ReplyDelete