Mănăstirea Prislop

Wednesday, August 15, 2012

Nici în weekend-ul ce tocmai a trecut nu am rămas în București. De data asta a fost o excursie spontană, la invitația cuiva de a merge în zona Hațegului, la mănăstirea Prislop.

Aflată la 12km de orașul Hațeg și la 16km de Hunedoara, mănăstirea se situează într-o frumoasă vale înverzită și împădurită dintre dealurile Hunedoarei. Sfântul Nicodim este cel dintâi ctitor al lăcașului. Domnița Zamfira, fiica domnitorului Moise Vodă Basarab din București, după ce a gustat din apele izvorului ce străbate împrejurimile mănăstirii și s-a vindecat de boală, a contribuit la restaurarea monumentului, devenind a doua ctitoră. După secole de înstrăinare forțată către Biserica Greco-Catolică, la 1948 mănăstirea revenea Bisericii Ortodoxe, având ca stareț pe Părintele Arsenie Boca.


Părintele este considerat al treilea ctitor, ocupându-se în egală măsură de atribuțiile duhovnicești, dar și de refacerea înfățișării monumentului și a curții.




Mănăstirea Prislop este astăzi un loc de pelerinaj, iar mormântul lui Arsenie Boca este în mod deosebit un loc de rugăciune.

Știam puține despre Arsenie Boca înainte de vizita la Prislop, doar câteva întâmplări din viața sa, care anticipau o poveste de viață sacră. Citind parte din autobiografie, am descoperit un caracter cu trăiri și preocupări dincolo de cele omenești. După cum el însuși spune, și-a trăit viața după învățămintele tatălui, căruia i-a promis să nu piardă vremea. Un om cu o inteligență polivalentă, a avut preocupări pur interioare, refuzând orice interacțiune cu lumea exterioară, alta decât studiul sau pictura. A fost urmărit și condamnat de Securitate, căci începuse să fie căutat de oameni pentru harul său duhovnicesc.


Închei cu una din zicerile Părintelui Arsenie Boca, din mărturiile celor care l-au ascultat: Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

You Might Also Like

0 comments