Festivalul "Lună Plină", Biertan

Thursday, August 23, 2012

Zilele trecute, mai exact de joi până duminică, s-a desfășurat la Biertan, în județul Sibiu, prima ediție a festivalului de film horror și fantastic „Lună Plină”. Nu ştiu cum s-au aliniat planetele cu luna, că am reuşit să iau parte la eveniment. Şi mă bucur! 


După un drum destul de lung, așa cât să ne facem rația de weekend, am ajuns la locaţie. Ultimii 3km sunt parcă rupți din altă lume: totul înverzit încă, după o vară secetosă, lipsesc semnele de civilizație, poate doar câte o pancartă de delimitare a lanurilor de porumb, dealuri terasate și o vreme superbă, să ne putem bucura de peisaj și, mai târziu, de eveniment. 


În Biertan, ne-am procurat de la școală abonamentele de film și campare pentru cele două zile rămase. Am nimerit numai bine în pauza copiilor de clasă primară, care năvăliseră pe scări să iasă, dar nu înainte de-a lua fiecare câte o plăcintă și un pahar de suc de pe o măsuță special pregătită pentru ei, probabil în același spirit festiv. Foarte simpatici! 

Cu brățările la mâini, am urmat indicațiile și indicatoarele spre camping. Ne-am montat corturile, aș zice surprinzător de repede, având în vedere că era prima dată când îl scoteam din sac. Am lăsat corturile pregătite pentru somn și am plecat spre centrul comunei, în așteptarea primelor proiecții. 



Biertanul e una din primele așezări săsești din Ardeal, arhitectura și vorba sătenilor fiind primele care-l trădează. 




Nu știu dacă e satul sau natura festivalului, dar toate păreau să fie altfel decât la alte evenimente socio-culturale românești. Micii au fost înlocuiți de cârnăciori, ceafă de porc, și plăcinte cu varză și ceapă, iar dinspre taraba de cocktail-uri moon-related suna muzică reggae. 




Până să înceapă filmele pe care ne propusesem să le vedem, rămânea ceva timp, așa că am vizitat Biserica fortificată a Biertanului. Construcția întregului complex a început în secolul al XII-lea, iar Biserica centrală datează din sec. XIV-XV. Un element deosebit al monumentului îl reprezintă încuietoarea de la ușa sacristiei, cu un sistem de 19 încuietori. Mecanismul a fost premiat la Expoziția Universală de la Paris, în anul 1900. 






Primul film l-am vizionat în Cinema Karloff, fosta sală de bal a hotelului Stern, dinaintea erei comuniste, proaspăt renovată pentru festival. Red State (Ţinutul însângerat), al lui Kevin Smith, o satiră horror, a ţinut sala plină până la sfârşit, cu reacţii de evidentă apreciere, totuși în contextul unui subiect care mă aştept să fie controversat între spectatori. Câteva ore mai târziu ne-am mutat în aer liber, în Grădina Méliès, pentru un horror franțuzesc, Le village des ombres (Satul umbrelor). Nu am fost impresionată de peliculă, ci mai degrabă speriată de la început până la sfârșit. Am încheiat seara cu jumătate din The Rocky Horror Picture Show, un musical horror imprevizibil. Mi s-a părut surprinzătoare și apariția motivului Transilvania, într-un film din 1975.

Seara a continuat cu un ceai și două eugenii într-o baracă improvizată, cu muzică de pe diverse telefoane ale colegilor de camping, legate la o boxă. 

În ultima zi am vizionat câteva scurt-metraje, dintre care două s-au remarcat, dar în sensuri diferite, unul bun și unul slab. Vă las să decideți care și cum: Bucle (În buclă, Spania) și Mătăsari (România). 

În încheiere, nu-i dau vreun verdict festivalului, ci doar îmi anunț prezența și pentru a doua ediție, dacă vor decide să repete evenimentul.

You Might Also Like

0 comments