Țărmul de argint al Irlandei

Tuesday, July 03, 2012

Iunie, 2012

Insulele, fie ele mici sau întinse, aproape de continent sau izolate în ocean, populate sau pustii, par să aibă o atracție deosebită asupra călătorilor, în special a celor locuitori pe continent.

Relieful de munte și de mare, pentru care ne-am obișnuit să facem sute de km, e un peisaj comun în insulele grecești, în bella Sicilia, în mult povestita Islanda sau în Irlanda, cea pe care o tot anunț de ceva vreme.

Încep poveștile despre turneul irlandez cu locul care mi-a rămas în minte ca unul din cele mai frumoase de pe insulă. E ceea ce trebuia să fie o simplă locație de cazare după întâia zi de excursie în nordul insulei, de altfel o zi minunată.


Destinația: Aras, Ghleann Cholm Cille.


Fusese o zi încărcată, despre care promit să detaliez altădată, cu peste 400km parcurși pe drumurile irlandeze incredibil de înguste. Seara târziu, pe la orele 11, am prins un superb apus pe coastă, prin serpentine, printre oi. Se pare că problemele cu oile din traficul irlandez nu sunt doar o legendă. Din păcate apusul nu-l pot ilustra, căci nu ne mai rămăsese energie să-l pozăm, ci doar să ne bucurăm de peisaj.



În apropiere de destinație, ne-am oprit pentru indicații la primul bar din sat, unde un localnic extrem de binevoitor făcea eforturi să găsească ușa de intrare în bar pentru a ne ajuta cu detalii despre locație. E drept că irlandezii fac bere bună.

Ne-am cazat la o viluță din sat, unde am avut un mic dejun tipic irlandez, cu specialitățile lor black & white pudding, un fel de cârnați din sânge. După masă se cerea ceva activitate, așa că am profitat de mini-terenul de fotbal și de cele 3 mingi pentru înviorare.



Cei de la cazare ne-au îndrumat spre o plajă din apropiere (The Silver Strand), un mic golf între ziduri verzi de stâncă, cu apa limpede dar rece pentru baie, totuși suficient de caldă să gustăm Atlanticul.





E genul de loc din care n-ai mai pleca, de care te bucuri că l-ai descoperit și despre care abia aștepți să povestești. Dacă aș avea răbdare să meditez sau să scriu o carte acolo îmi imaginez că aș face-o.








You Might Also Like

2 comments

  1. Ah, ce bine arată micul dejun ... şi ce dor îmi e de el! :)

    ReplyDelete