Maraton în Irlanda de Nord

Tuesday, July 10, 2012

Iunie, 2012

Excursia în Irlanda de Nord a fost un maraton. Aveam 3 steluțe pe harta ținutului, la care s-a adăugat o a patra, locația de cazare, toate într-o singură zi, cu aproape 500km de parcurs.


Ne-am oprit în Belfast, capitala Irlandei de Nord, pentru o pauză de masă și o plimbare, fără să aprofundăm. În parcul din fața primăriei am găsit o expoziție de artă modernă, mai apreciată de ingineri decât de artiști.






Parte din clădirea primăriei era deschisă vizitatorilor, totuși nu ne-am nimerit pe orarul turului cu ghid, așa că ne-am mulțumit să-i admirăm arcadele de la intrare.


Era o zi de marți, așa că piața centrală era mult mai liniștită decât mă aștept să fie în weekend, cu câțiva turiști care se pierd printre oamenii în costum ieșiți la pauza de prânz. Îmi place că în Europa de vest e social acceptat să mănânci pe trepte sau pe iarbă, indiferent de ținuta sportivă sau elegantă. Astfel că, după clasica vorbă, when in Rome, do as the romans do, am savurat fiecare câte un sandwich pe treptele din parcul primăriei.





Următorul obiectiv: Carrick-a-Rede Rope Bridge.

Erau mai multe variante de traseu din Belfast spre această următoare locație, din care am ales-o pe cea ceva mai lungă, dar cu siguranță cea mai frumoasă, pe coasta de nord-est. Pe străduțele înguste tipic irlandeze, prin serpentine, cu oceanul în dreapta și stâncile în stânga, deși cu emoții, ne-am bucurat de un minunat peisaj insular.



Carrick-a-Rede este numele unei mici insule legate de insula Irlandei și a Irlandei de Nord printr-un pod de sfori și scânduri, lung de 20m și aflat la o înălțime de 30m față de stânci. La prima trecere, am avut o vagă senzație de frică de înălțime, așa că am evitat să mă uit spre hăul de sub picioare. Totuși, la întoarcere, tentația a fost prea mare așa că am îndrăznit să mă uit spre apa limpede, zebrată de sfori și bucățile înguste de lemn.





Pescărușii și ghilimoții (guillemots), aflați în habitatul natural propice, făceau suficientă gălăgie să înțelegem că suntem pe teritoriul lor. E drept că nu toți s-au sinchisit de prezența noastră, unii fiind deja obișnuiți cu valuri de turiști.





Devenise deja un obicei să testăm iarba peste tot pe unde ajungeam, fie că eram în parc, pe gazonul din fața vreunei instituții sau pe insulă. Pe Carrick-a-rede a fost cu atât mai ușor să ne găsim fiecare câte un loc, printre ceilalți turiști care căutau mai curând centrul insulei, nebazându-se probabil pe echilibrul propriu.





La mică distanță de Carrick-a-rede este una din cele mai populare destinații din Irlanda de Nord: Giant’s Causeway. E o impresionantă întindere de coloane bazaltice, formațiuni rezultate în urma activității vulcanice de acum milioane de ani. V-am mai povestit de un relief similar la cascada Svartifoss din Islanda. Coloanele având un contur poligonal de 3 până la 12 laturi, se formează din răcirea lavei în urma erupțiilor vulcanice.





Legenda spune că uriașul Finn vroia să construiască piatră cu piatră o cărare prin apă până în Scoția. De altfel, Pe traseul de vizitare sunt marcate urme ale uriașului sau alte forme ce par să fi prins viață în trecut, cămila, orga sau turnurile fumegânde.





Odată marcate cele 3 obiective de pe harta Irlandei de Nord, ne aștepta un drum lung până în Ghleann Cholm Cille, pe coasta de nord-vest, drum care avea să ne răsplătească răbdarea cu peisaje deosebite.

You Might Also Like

3 comments

  1. Am ajuns şi eu pe-acolo, n-am mai avut vreme să povestesc ...

    ReplyDelete
  2. atunci am luat ultima masa cu de-ale gurii carate tocmai din Dublin si infulecate cu pofta, feriti de ploaie, sub o umbrela... iar apoi ne-or tinut de foame berile baute in Cille,in camera, si ele tot din Dublin :))

    aaaa si accentul imposibil al nordicilor :)

    a fo cu adevarat un maraton, o zi minunata, superbe amintiri... 8->

    ReplyDelete
  3. @Ilona: Daaa, si masa aia pe ploaie, sub umbrela s-a incadrat perfect in poveste.

    ReplyDelete