De Paști în Bucovina

Wednesday, March 07, 2012

Aprilie, 2011

Fac o trecere în revistă a câtorva dintre destinațiile de vacanță care mi-au plăcut în mod deosebit, cu ceva amănunte despre ele, nu multe că au trecut luni sau ani, și vreo două poze, cât să vă fac poftă. Din aceeași serie mai puteți citi: Grecia, Belgia, Germania și Franța.

Cu câteva zile de întârziere, marchez începutul Postului Mare cu o amintire a sărbătorilor de Paște de anul trecut. Tradițional sărbătorile de Paște se petrec în familie, acasă. Acasă la părinți, bunici sau mătuși le-am petrecut și eu în toți anii, până în 2011. Am vrut să încercăm atât de popularizata vacanță Paște în Bucovina.

Am evitat pensiunile care păreau să aibă aceeași rețetă de organizare a sărbătorilor de Paște ca și pentru Revelion, sau pe cele foarte scumpe, unde se pregătesc niște meniuri atât de încărcate, că ori e risipă, ori se lasă cu remușcări. Am găsit o pensiune în Vatra Moldoviței care promitea nu doar un meniu tradițional, ci o experiență completă și autentică a ceea ce înseamnă sărbătorile pascale în Bucovina. În plus, satul este foarte bine poziționat față de mănăstirile din nord, pe care le-am putut vizita în două zile.

Așadar ne-am început turneul în Sâmbăta mare, de dimineață. După un drum de aproape 500km, cu o scurtă escală în Roman, am ajuns spre seară în Vatra Moldoviței. Peisajul de sat de munte românesc e inconfundabil: fie că-s casele de lemn cu mușcate la geam, munții împărțiți de garduri fragile de lemn sau fânării construite în vârful muntelui. Pentru cititorii mai nefamiliari cu termenii rurali, fânăria e locul de depozitare a fânului.

Vatra Moldovitei, Suceava, Bucovina, Romania

Vatra Moldovitei, Suceava, Bucovina, Romania

Am ajuns la pensiune pe la ora cinei, iar după masă am profitat de cele una-două ore de lumină rămase ca să mergem în recunoaștere. Am luat contact și cu fauna locurilor: câinele de pază și văcuța, nelipsiți dintr-o gospodărie românească.

Vatra Moldovitei, Suceava, Bucovina, Romania

Vatra Moldovitei, Suceava, Bucovina, Romania

În noaptea de Înviere am mers la biserica din sat, cu două coșuri de mâncare pregătite de gazde, să fie sfințite. Slujba și ritualul nu sunt mult diferite de ce cunoșteam eu, e drept, tot din zona Sucevei. Am apreciat că și tinerii, deși puțini, veniseră pentru slujbă, să ducă lumina sfântă acasă, și nu ca un act social.

Cei de la pensiune au organizat pentru prima zi de Paște o plimbare la mănăstirea Moldovița, într-o căruță autentică trasă de cal, ceea ce mi-a trezit amintiri din copilărie, din vacanțele de vară petrecute la bunici. La întoarcere am oprit la ruinele vechii mănăstiri Moldovița, care s-ar fi prăbușit din cauza ploilor abundente. Legenda spune că vechea mănăstire ar fi alunecat de pe deal până la locul unde mai găsim azi doar ziduri incomplete, iar în locul rămas pe deal s-a construit acea Moldovița care a rezistat timpurilor. Puteți s-o luați totuși ca pe o poveste.

Manastirea Moldovita, Bucovina

Manastirea Moldovita, Bucovina

In drum spre vechea Manastire Moldovita, Bucovina

Vechea Manastire Moldovita, Bucovina

În a doua zi de Paște am participat la o activitate nouă, dar mai ales specială: încondeierea ouălor. La prima vedere ai zice că singura calitate de care ai nevoie este răbdarea. Cu siguranță e nevoie de multă răbdare, dar și dexteritate, pe care o capeți în timp, și în mod deosebit de talent și simț artistic, iar cu ultimele mai slabuț la un inginer. Pentru curioși, încerc o scurtă descriere a procesului. E ca și cum le-ai picta, doar că pensula e înlocuită de un instrument numit chișiță, iar vopseaua de o ceară neagră topită, ținută tot timpul la cald. Mai e o diferență, ceea ce acoperim cu ceară e ceea ce vrem să rămână de culoarea fundalului, inițial culoarea albă a oului, iar apoi de la culori deschise spre culori închise. Ce a ieșit, operă de artă se numește.

Oua incondeiate, Vatra Moldovitei, Bucovina

Oua incondeiate, Vatra Moldovitei, Bucovina

În cele câteva zile am reușit să ajungem la chilia lui Daniil Sihastru şi la parte din mănăstirile cu pictură murală exterioară, Sucevița, Voroneţ, Arbore şi Humor. Fiecare e cu farmecul și particularitățile ei, Scara virtuților de pe peretele nordic al Suceviței, albastrul de Voroneț sau verdele de Arbore. Detalii istorice despre mănăstiri găsiți ușor pe internet. Mai curând aș vrea să insist pe tema restaurării monumentelor. La Arbore ne-a întâmpinat o doamnă care avea în grijă mănăstirea. Ne-a povestit că la restaurarea picturii interioare au participat studenți de la Universitatea națională de arte din București. Am făcut puțină cercetare pe internet și am găsit că la facultatea de Istoria și Teoria artei există o secție de Conservare – Restaurare, înființată în 2002. Apreciez inițiativa! Prin căutările mele am găsit și CV-urile câtorva dintre studenții care au participat la restaurare și am avut plăcuta surpriză să găsesc multe alte monumente în lista realizărilor lor. În contextul dezamăgirilor periodice pe care le am despre țară și sistem, astfel de surprize sunt bine-venite.

Chilia lui Daniil Sihastru, Bucovina

Manastirea Sucevita, Bucovina

Manastirea Voronet, Bucovina

Manastirea Arbore, Bucovina

Manastirea Humor, Bucovina

Întreaga vacanță a fost o experiență spirituală și culturală pe care o recomand.

You Might Also Like

0 comments